1.
ziua se-nalță și
creşte, se depune din nou pe oraş
am trecut prin
noapte dar nu ne-am eliberat
aud autobuzele şi
freamătul subtil
al schimburilor
sociale. îi simt prezenţa.
o să aibă loc
astăzi. suprafața invizibilă care
circumscrie-n aer
ființele noastre suferinde
prinde contur şi
se-ntărește cu o viteză teribilă;
trupul, cu toate acestea,
trupul este o atârnare.
am trecut prin
cazne și dorinţe
fără să regăsim
gustul viselor din copilărie
n-a mai rămas
nimic din adâncimea zâmbetelor noastre,
suntem dar prizonierii
propriei evidențe.(Foto © Roger-Viollet)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu