în minte fierb
tone de vulgarități
pe gură iese
crema
ne drăcuim
singuri și nesiliți de nimeni
șoferul oltean
get-beget – pe care-l vom numi marin
pune întrebarea
care se cerea pusă:
̶ dacă
nu i-au fost de-ajuns 15 euro oare cât câștigă
muistul ăsta pe
zi?
privim ca
proștii-n depărtare...
când realizăm cu
câte lovele pleacă gherțoiul acasă
invidia renaște
în noi capătă mâini și picioare
și vrem cu orice
preț să ne întoarcem și să-l sugrumăm
pe funcționarul
vamal
știam că banii
sunt o piatră de poticnire dar să-ți belești
ochii peste lacul
balaton și să nu-l vezi din cauza urii
e un lucru pe
care n-aș fi dorit să-l duc cu mine
în patria lui
dante
pe drum probleme
de ieri și de azi:
unul că mai are
de așteptat trei ani pân’ la
pensionare
și p-ormă se retrage la fi-su-n verona
altul c-a muncit în industria de armament
și că n-o să mai
bea niciodată ca acolo
și omul nostru de
încredere cu volanul în față
care simte ori de
câte ori îl pune soția la masă
un junghi în coșul
pieptului
că a fost la
cabinet iar asistenta la trimis la cumpărături
o sut’ de lei bătută pe muchie pentr-un pumn de
pastile
ca să afle că i
le schimbase cu altele din magazia
spitalului
iar seara „alea
pe care i le adusei eu” să se reîntoarcă
la farmacia particulară
de peste drum. o mică afacere
de familie
că la urma urmei
de ce să lucri în străinătate pe două mii
de parai când mult mai ușor îți umfli contul la vâlcea?
de parai când mult mai ușor îți umfli contul la vâlcea?
și fire-ar mama
dracu’!... și futu-i rasa
mă-sii!...
poveștile se țin
lanț unul ce ne leagă pe toți de trecut
și ce-i mai nasol
de țara de rahat în care probabil
ni se vor înapoia
oasele când va fi să fie
la intrare lângă
trieste ne iau în primire cei de la
garda de finanțe.
ne întreabă dacă avem țigări
deschidem pe rând
câte-un bagaj
nea marin își
pune mâinile-n cap
dacă-i pușcau o
amendă lucra trei luni pe gratis:
de opt ani de
când face românia-italia
nu i s-a-ntâmplat
așa ceva
după treij’ de minute patru L&M și cinci palme
în bărbie se
liniștește
ne apropiem de
localitate o sun pe nepoată-mea
îi zic să-și lege potaia. via aosta nr. 11
primul marinar
părăsește nava
îmi iau la
revedere de la mateloți îi strâng mâna
domnului căpitan
și apoi intrăm în condominio trăgând după noi
valizele
(Foto © ledhut.co.uk)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu