Mă întreb ce mame ați avut.
Dacă v-ar vedea
acum la locul de muncă
într-o lume necunoscută
lor,
prinși într-un
circuit nesfârșit
cu experiențe așa
de diferite de-ale lor,
ce privire ar
avea în ochi?
Dacă ar fi acolo,
în timp ce vă scrieți
bucata voastră,
conformiști și baroci,
sau o-nmânați unor
redactori obișnuiți
cu orice
compromis, ar înțelege cine sunteți?
Mame umile, cu o
teamă străveche pe chip,
ce ca o boală
scofâlcește trăsăturile
într-o albeață care
le-ncețoșează, le-ndepărtează
de inimă, le-nchide
în vechiul deșeu moral.
Mame umile, sărmane,
îngrijorate
că fiii lor o să
cunoască umilința
ca să cear’ o slujbă, ca să fie capabili,
ca să nu
jignească sufletele privilegiate,
ca să se apere de
orice compătimire.
Mame mediocre, care
au reținut
cu pioșenia unor fetițe,
despre noi,
un unic, gol sens,
cu sufletele
într-o lume damnată
să nu cunoască nici
durere nici bucurie.
Mame mediocre, care
n-au avut
pentru voi niciodată
o vorbă tandră,
dacă nu chiar o
sordidă dragoste mută
de fiară, în care
v-au crescut,
impotenți la chemările
autentice ale inimii.
Mame slugarnice, obișnuite
de secole
să-și plece capul
fără dragoste,
să transmită
fetusului lor
străvechiul, rușinosul
secret
de-a se mulțumi cu
resturile ospățului.
Mame slugarnice, care
v-au învățat
cum sclavul poate
fi fericit
urându-l pe cel
care-i, asemenea lui, legat,
cum poate fi, trădând,
binecuvântat,
și sigur, făcând
ceea ce nu zice.
Mame feroce, ce
intenționează să-și apere
puținul pe care,
burghezii, îl posedă,
normalitatea și
salariul,
cam cu mânia
celui care se răzbună
sau e strâmtorat
de-un asediu absurd.
Mame feroce, care
v-au spus:
Supraviețuiți!
Gândiți-vă la voi!
Să nu vă fie milă
și să nu respectați
pe nimeni
niciodată, clociți-vă-n piept
integritatea
voastră de vulturi!
Iată, umile, mediocre,
slugarnice,
feroce, bietele
voastre mame!
Care nu se
rușinează să vă știe
– în ura voastră
– chiar s u p e r b i,
dacă n-ar fi asta
o vale a plângerii.
Și uite-așa lumea
ceasta vă aparține:
făurindu-vă frați
cu pasiuni opuse,
sau patrii
inamice, din refuzul profund
de a fi diferiți:
de a răspunde
sălbaticei dureri
de-a fi oameni.
(Foto © roger-viollet.fr)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu