Câteodată am impresia că-mi irosesc timpul – întotdeauna inutil. Harap-Alb
nu mai vine, prințesele-s insuficiente... La o adică, ne salvăm și singuri. O
salcie cu măduva devorată de mii de termite stă aplecată pe malul lacului. La
fel și eu, decepționat și frânt pe dinăuntru, peste geana de lumină ce tremură
deasupra peliculei de untdelemn, hașurând pereții cu mogâldețe de cărbune, ce
se pierd treptat, treptat... Profitând de indolența mea și de handicapul ei, un
chirurg invizibil extirpă sufletul unei candele nespălate de-o lună.
Bat pasul pe loc, progresez în virtualitate și mă consolez c-un oftat, după
ce termin de citit, cu pupilele dilatate, Paraclisul Maicii Domnului. Saltul calitativ
pretinde de la noi cantități notabile de maculatură. Așadar: „Roagă-te, fiule! Astfel
vei pătrunde în rugăciunea tuturor
celor care, în acest moment, își încrucișează degetele..., cea a colegilor de
clasă, a profesorilor, a duhovnicilor, a mamelor îndurerate, a elevilor aflați
în examene, a traficanților de țigări în vamă la Nădlac, a pacienților cu
metastază, a muncitorilor din combinatele siderurgice, a celor care dorm pe
stradă, a celor care se bucură că nu-s nevoiți să împartă plapuma cu nimeni, a
stripărițelor multifuncționale de pe Andrei Mureșanu..., rugăciunea sfinților,
a pușcăriașilor, a heruvimilor, a Născătoarei de Dumnezeu, rugăciunea Tatălui,
rugăciunea Fiului, rugăciunea Sfântului Duh”. Și, cu toate că am ajuns să mă
trag de brăcinari cu ei, cererea îmi este ignorată. O să încerc și mâine.
Numai că îngerul meu păzitor nu se roagă odată cu mine. Atunci își ia pauza
de cafea, deschizând televizorul, și-și belește ochii la Animal Planet. Împerecherea
girafelor îi dă de gândit. Dar, cum el există doar în mintea mea, n-are cu ce.
Prin urmare, schimbă repede pe Private Spice. După câteva minute n-o să-l mai
pot ridica decât cu macaraua. Și tot eu sunt ăla care îi mulțumește lui
Doamne-Doamne – el e prea obosit.
„Cere și ți se va da”. M-am lămurit demult. „Dă-mi și o să-ți mai cer” sună
mai bine. Acum stă la taclale cu îngerul păzitor al vecinului. Eu continui să mă
rog. Se cuvenea să fie invers. Mă îngrijorez – nici asta nu mi-e de folos.
Stratagema lui dă roade. Sinecuristul plimbă mapa, proletarul se spetește;
primul semnează statul de plată cu conștiința zen, al doilea abia reușește să țină pixul în mână și pleacă acasă
cu senzația că mai avea ceva de făcut. Culpabilizează-te ca să-ți spun cine
ești. Așa-mi trebuie, dacă pun botul la orice vrăjeală. Oh, de-aș fi primit la
botez un protéctor cu gropițe-n obraji, gurguie și fofoloancă...! Mă
descotoroseam imediat de ironie, iar deziluzia
edenică nu mi-ar fi usturat atât de tare ficații.
Bodyguardul asexuat își aprinde un trabuc. Balconul are geamuri. Nu le vede.
Peste puțin o să se întindă iar în pat – trândăvindu-mi viața. Pro Tv difuzează-n
reluare o emisiune de cultură generală. Toți concurenții greșesc la ultimul quiz. Bárem nu-s unicul pierzător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu