FRAGIL. Manevrează cu grijă!

Agenturile de presă din Romanistan s-au pornit la unison cu propaganda anti-Călin Georgescu încă de cu seară. Pesemne că li udaseră nădragii și nu puteau s-adoarmă cu lenjeria leoarcă și cu enigma neelucidată în esofag.

Cine e musiu Georgesco?, dar mai ales cum de a reușit să-și însușească prima poziție (cu coroniță, cravată apretată și iPhone 16, la liber) din lista candidaților la funcția de președinte al țării, în urma votului (masiv – exprimatu-s-au analiștii politici) din 24 noiembrie? Căci un neica nimeni a convins peste două milioane de concetățeni că merită să conducă țara (prin proiectul unei „conștiințe globale”) spre un viitor străluminos. Menționăm că majoritatea sondajelor de opinie îl plasau pe C. G. la coada clasamentului, bașca, în unele dintre ele nici nu figura cu numele, ci cu o sentință: sub 2% – în dreptul apartenenței politice „INDEPENDENȚI” sau cu 0, 5% la secțiunea ALTUL.

Iată că, deși portavocile principalelor partide ale Puterii își confecționaseră deja o triadă salvatoare: Generalul, Șmecherașii (la alegere) și Tuta, socoteala de la Sediu n-a corespuns cu cea din Piață, iar cursa prezidențială, așa cum se cuvenea să ni se dezvăluie în splendoarea ei spilcuită (cu astenia, platitudinea și mondenitățile inerente „dosarului sufragiului”) nu s-a mai desfășurat ca pe vremuri, în baia de emoții prefăcute a pretendenților la fotoliul de șef al Statului și cauționate prin curlimbismul latrinelor media.

„Fabulos!” ar fi răcnit jurnalistul Radu Banciu. „Nici dracu’ n-auzise de ăsta până ieri, iar peste câteva zile o să ne pomenim cu el pe cap”.

Or stupefacția n-a survenit ca o consecință fățișă a escrocării procedurii de elecție de către inginerul agronom cu ascendent în astrologia cuantică (că doar în maniera aceasta se manifestă adevărul adevărat pe meleagurile descendenților lui Burebista), ci fiindcă acuzatul ar fi recurs la vicleșugurile aplicației TikTok pentru a-și facilita vizibilitatea în climatul pestriț al Online-ului și a-și pregăti pătrățica de electorat (cu două săptămâni înainte de duminica fatidică și într-un mod prea intens), cu scopul firesc de a triumfa la finele scrutinului și sub auspiciile ritoase ale diplomației – deoarece asta este dorința oricărui competitor care iubește duelul sportiv, însă nu-i suferă pe rivali.

Chit că toți pretendenții la președinție au fost introduși în malaxorul platformei video chinezești (TikTok), precum și-n feed-urile altor programe de generat simpatizanți iar clipurile în care erau prezentați în calitate de lideri ai unei națiuni mărețe, providențiali pentru teritoriul de la Nord de Dunăre au circulat de la începutul campaniei electorale, numai Călin Georgescu a trebuit să fie tras de urechi (învinuit, bălăcărit și stigmatizat) pentru „agresivitate mediatică” și „finanțare dubioasă”.

Adică un manelist poate să aibă milioane de followeri pe o rețea de socializare, dar un om politic care concurează pentru o slujbă, spun eu, nobilă – Nem! Situație tolerată însă pentru alți indivizi și individe. Tanti Nuți, de exemplu, stă confortabil în bocănceii fermelor de boți; la fel și ceilalți aspiranți la căldura șemineului de la Palat.

Un dublu standard ce n-are să le fie de folos oponenților lui „Kremlin” Georgescu. Din contră, ura față de Sistem se va înteți, iar forța de coagulare a susținătorilor săi va dospi exponențial cu minciunile difuzate pe posturile de radio și televiziune „pro Vest”. Unde mai punem că manipularea maselor prin aparatul de dezinformare al Serviciilor (filmulețul de pe Facebook în care soția furnizorului de Apă, Hrană și Energie făcea un soi de gimnastică aerobică pe ritmurile „militante” ale unui șlagăr rusesc e suficient de grăitor în acest sens), în definitiv, întreaga orchestrație puerilă de calomniere prin (Culmea culmilor!) mijloacele care îi sunt imputate inculpatului C. G. (recte, unelte ale trepădușilor putiniști) va fi taxată (căci poporul nu iartă) în cea de-a doua rundă a bătăliei pentru Cotroceni.

Adițional finețurilor evropenești amintite, ne-am trezit în preambulul alegerilor parlamentare și-n preliminariile turului doi al sufragiului prezidențial, cu reverificarea și renumărarea tuturor buletinelor de vot – decizie a Curții Constituționale a României, influențată de inițiativa Opoziției, prin cele două cereri de anulare a alegerilor din data de 24 noiembrie 2024, formulate de doi contracandidați ai Favoritului.

Demers destul de anevoios (persoanele implicate fiind, conform surselor oficiale, de zece ori mai puține, raportate la personalul desemnat la secțiile de votare pe durata scrutinului), cât se poate de parțial (oboseala își va spune în scurt timp cuvântul, iar defectele judecății umane vor face ca expertiza „legală” a evenimentelor confirmate să fie percepute de electorat nu ca o „precauție democratică”, ci mai degrabă ca o încercare de fraudare a rezultatelor cunoscute, de către dușmanii proverbiali ai neamului) și axat categoric pe răsturnarea situației politico-economice de după alegeri.

Fără supraveghere video, observatori și – Râsul kaghebiștilor – cu un procent îngrijorător de saci desigilați aduși de prin depozitele județene la „Controlul secolului”, nu ne mirăm (de pe acum) că societatea civilă își va menține râvna pentru schimbare: a regimului politic, a stării de facto și de jure a relațiilor (promise și existente) cu Occidentul, a doleanțelor materiale și spirituale etc., și, peste câteva zile, vom fi martorii unui scenariu premeditat în manieră bolșevică, în uralele confetice ale șoșocarilor de factură simionist-georgesciană, și-n autoflagelările juisante ale LGBT-iștilor de ocazie.

Lui Ion Cristoiu îi tremurau deja budigăii în cadrul „dezbaterii” moderate de Marius Tucă (canalul Gândul de pe YouTube, postare din 26 nov.) și, -n mutismul tradițional al invitaților din platou, a declarat: „Mă duc duminică (1 decembrie, n.n.) și votez... PSD, pentru că am nevoie de un partid puternic. (...) Ce se-ntâmplă acuma este un atentat la siguranța națională. Două partide care alcătuiesc structura țării... sunt destabilizate (...) Democrația românească este dată de... Dacă ele nu obțin un succes... duminică..., și AUR și USR sunt stări de spirit, nu sunt partide. (...) Și ce-o să facem: o să fie AUR pe primul loc și USR pe locul doi... Și guvernează cine?”

Cu atât mai mult cu cât între Lasconi (combinație nefericită între numele fostului premier al Italiei, magnatul S. Berlusconi, și simbolul industriei auto sovietice, bătrâna Lada) și Călin „Omul Mesianic” Georgescu (pe care unii îl confundă cu Florin „One Man Show” Călinescu – deci un nume cu rezonanțe profitabile p-aci pă la noi) sunt aproximativ 350.000 de voturi, un obstacol greu de surmontat chiar și printr-o coaliție ad-hoc, improvizată pe ultima sută de metri.

În consecință, rămâne ca agențiile străine sau oștirile cerești (a se citi autoritățile guvernamentale) să-și facă din nou treaba, iar noi să căscăm ochii la spectacolul copios oferit de confruntarea titanilor în izmene (pe spezele noastre, evident), în caz că nu agreăm atât de tare materializarea unui potențial pericol cumplit, în ciuda unei farse istorice infime.

Dar când demonul nopții ține parcă-n mâini pămânul, nu știi nici ce să speri, nici dacă mai are rost. Însă după toate aparențele, un lucru e incontestabil – Cineva își răsucește trufaș mustăcioara și trage cu poftă dintr-o havană. Iar acela nu-i alegătorul de rând.

(Foto © flickr.com, Crausby FRSA/original artist: RevoltingMass)

TIMES NEW ROMAN gen (11)

 

În semn de solidaritate cu victimele ostilităților ruso-ucrainene, sătenii din comuna maramureșeană Valea Renegată refuză să-și detoneze artificiile de Revelion

 

 

Isprava n-ar suscita niciun interes mediatic (spectatorii vor circ, nu liturghii, bubuieli, nu tihnă), dacă țăranii dintr-o localitate învecinată nu și-ar fi propus să facă același lucru, însă pentru a comemora eroii răzmeriței izbucnite, în toamna anului curent, între Israel și Hamas.

Deși, în aparență, oamenii n-aveau de ce să se împroaște cu injurii (care substituiau petardele), momentul de reculegere putând fi extins cât să împace ambele tabere, iată că spiritele contadine s-au încins mai ceva ca sărmăluțele-n cuctă și fripturile pe grătar.

Scânteia care a aprins râca dintre mojici a fost, chipurile, gluma neinspirată făcută de primarul Văii Renegate (o poantă ce implica un rabin, un imam și-un popă) de față cu „ginerele” potcovarului din cătunul alăturat, un tânăr musulman cu statură atletică și propensiuni de stânga, aflat în plin proces de convertire la romano-catolicism.

Până la această oră, nimeni nu ne-a dumirit asupra corectitudinii protocolare a celor discutate, dar bănuim că mărul discordiei fusese o aluzie la veșmintele largi, purtate de cei trei ninjalăi și potențialele arme ascunse dedesubt, deoarece, după cum observați și dumneavoastră acum, la cumpăna dintre ani, când vă transmitem live de pe Dealul Tălăpanța, localnicii celor două așezări rurale se întrec în mânuirea obiectelor pirotehnice tradiționale cu scopul (zic ei, răspicat) de a sensibiliza opinia publică în privința bombardamentelor din Estul Europei și Fâșia Gaza, eveniment ce s-a soldat (chit că lista cu daunele corporale nu-i completă) cu patru degete lipsă și-un timpan perforat.

Unșpe a lu’ Răpciune

Începutul anului școlar. Străzile mișună de prichindei și agenți tutelari, grăbiți să ajungă la timp..., să fie punctuali..., să nu întârzie la festivitatea de deschidere a cimitirului pedagogic. Mașinile circulă regulamentar, șoferii încetinind pentr-un drive-by prin care-și catapultează, de pe bancheta din spate, plozii sclivisiți ca de nuntă. Sacouri lucioase, cămăși apretate, fuste călcate-n aburi, pantaloni la dungă, pantofi văcsuiți, batistuțe creponate în buzunarul de la piept, coafuri excesive, flori împachetate, într-o mână, smartphone-uri cu husă antișoc, în cealaltă.

─ Voi ce-ați făcut în vacanță, ați fost la țară? Noi, ca-n fiecare concediu estival, prin Insulele Balneare, cu barca, cu vaporul, cu jetschiul. La mic-dejun, scoici de mare, la prânz, fructe exotice, la cină, caracatiță, la discreție, sau homar. O nimica toată, trei mii de euro. Ne-am și împrietenit cu angajații hotelului, oameni cumsecade, hospitalieri. Evident că le lăsam ciubuc... Dar de-o ținută ireproșabilă.

─ Și cum de nu te-ai bronzat, te-ai ascuns sub umbrelă?

─ Nu dragă. M-am dat cu apă de măcelar.

Un tată de familie își îndoctrina odrasla cu citatele inculcate, pe vremea lui, generației de aur a socialismului cu traforatoare & bobine, păstrate în adăpostul său mnemonic pentru un asemenea eveniment: „Viața ta ești tu, tu ești viața ta, iar notele și calificativele sunt o reflecție a ceea ce ești”.

Portierele autoturismelor hibride spălate recent se trânteau, speriind corbii care survolau zona. Taxiurile nu mai pridideau cu atâția elevi, părinți, bunici, mătuși și unchi dornici de afirmare, mers drept, parfumuri tari ce plutesc în aer, umerii trași în spate, buchetele la vedere, parada modei, zâmbete, laude, aplauze.

În fața frizeriei de animale mici, colț cu salonul pentru animale mari, o clientă agitată, cu telefonul lipit de ureche, gesticula frenetic, rostind apoteotic: „...și să scrie jos «PENTRU TOT NEAMUL EI CEL ADORMIT»”.

(Foto © flickr.com, manhhai, Herve GLOAGUEN, Gamma-Rapho via Getty Images)

(11) Jurnal de Recepție. Travesti

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

TIMES NEW ROMAN gen (10)

 

Confundat cu Adrian Copilul Minune, Rareș Prisăcariu a fost invitat la o nuntă

 

 

Câștigătorul sezonului treisprezece al concursului de divertisment “Românii au talent” s-a trezit în mijlocul unui alai de nuntași aghesmuiți, care îi cereau insistent să-i ungă la inimioară cu o melodie din aia șucară, că altminteri o s-o pățească.

Prins la strâmtoare, băiatul de numai șapte anișori a căutat să le explice petrecăreților recalcitranți că fusese o confuzie, însă și-a dat seama că n-are cu cine sta de vorbă. Oaspeții sosiți la chermeză, afumați de băutură, cu chef de dans și revoltați de rigiditatea invitatului special al evenimentului, au început să-l îmbrâncească pe Rareș și să arunce înspre el cu bancnote de un leu.

„L-am văzut în biserică, la cununia religioasă. Îmbrăcat la patru ace, papion, alea-alea, și m-am gândit să-l chem la bairam. Iar el o ține langa cu iubirea de neam, geniul național și spiritul imbatabil al poporului nostru”, ne-a mărturisit foarte indignat nașul mare. „Un impostor! În loc să bage o manea (interveni soacra mirelui), s-a pus să recite din poezia aia, Mumia lui Ștefan cel Mare”.

Cel care, la nici o zi după triumful din finala show-ului difuzat de Pro TV, a fost supranumit „copilul minune” a încercat din răsputeri să dreagă situația, dar degeaba. Comesenii s-au arătat scârbiți de vedeta serii și și-au vărsat imediat amarul pe duba blindată a jandarmilor solicitați să rezolve încurcătura.

„Ni s-a spus că are talent. Păi să cânte!” au declarat la unison câțiva gealați cu sprâncene pensate, care filmau cu telefonul mobil momentul în care brilianta odraslă era escortată spre ieșire.

Pă șleau

S-a mai sinucis un asistent medical. De data asta e vorba despre patronul unui Serviciu de Îngrijiri la Domiciliu. Arădenii sunt în „șoc”: cu câteva zile-n urmă, postase pe FB că prietena lui era gravidă, părea fericit, n-a dat niciun semn c-ar fi avut necazuri, anul acesta s-a arătat foarte îndrăgostit și plin de viață (adevarul.ro).

Rețeaua de socializare a lui Zucki s-a umplut imediat de condoleanțe (hilare și vulgare, dar în ton cu mirajul autistic în care, lipsiți de orice preocupări eliberatoare, se scaldă terrienii) – mesaje de adio pe căi virtuale (sic!), ce, frizând penibilul penibilului, devoalează relevanța existenței umane (micime, falsitate și disimulare), în răspărul realităților tabloide, imanente culturii mainstream, în care, malaxor autocrat, ne agrenăm, liniștiți & afectați, energiile, simțurile, talentele.

Îmi povestise D. că, pe vremea când fusese angajat la firma răposatului, nu primise suma integrală din remunerația alocată lunar, în funcție de cantitatea muncii prestate în folosul pacienților. Motivul: „Păi tu lucrezi de la șapte dimineața la șapte seara, însă io n-am cum să-ți plătesc orele petrecute în mașină, în așteptarea comenzilor. Este timpul tău, în care faci ce vrei. Asta-i situația”.

Acum aud că eroul pandemiei, care ar fi fost găsit într-o baltă de sânge (aradon.ro), își extinsese afacerea în Oradea și Botoșani, și intenționa să deschidă o filială în Timișoara. Deci, se poate.

Titlurile publicațiilor online sunt grotești: „S-a sinucis în seara de Mărțișor” (criticarad.ro), „Sinucidere ciudată” (stiripesurse.ro). Și tăt boborul se crucește: „Cum de s-a întâmplat așe ceva?”

Bomboana de pe colivă îi aparține gazetarului criticist Lucian Valeriu, care (cu speranța certă că antimartirul o să-i răspundă de dincolo) își trântește pe pagina feisbuchistă regretul: „Offf, Ionuț... ce mărțișor negru ți-ai ales... – alean exclamativ, succedat de emoji-urile față tristă și două mâini împreunate pentru rugăciune”.

Comentariile fac deliciul analiștilor sociali, instruiți la Universitatea Mocrea. Cum majoritatea compătimitorilor se întrec în dedicații funerare pompoase și lacrimogene, peisajul isteric e cât se poate de savuros:

„Prietena, nu soția, l-a anunțat că e însărcinată... Poate n-avea legătură cu el. Sarcina...”

„Motivul trebuie să fie unul serios să faci așa ceva”

„Din păcate cred că a vrut doar să se drogheze și a greșit doza (se presupune că și-a injectat morfină, a leșinat și, căzând, s-a lovit la cap)”

„Alt prost... Să te sinucizi e la îndemâna oricui... Să rezolvi problemele, să ai succes în viață, prea complicat pentru creierul lui mic”

„Nu îmi vine să cred!”

„I-am dedicat un scurt fragment în noua mea carte... Pfff... Era atât de fericit și emoționat, când l-a citit... Îngerii să-i ducă sufletului lui minunat, în lumina veșnică!!!”

„Un super om...”

„De ce?oare de ce prietenul meu drag”

„Drum lin spre îngeri, maichi! Mult prea repede ai plecat dintre noi...”

Și, desigur, inflația urărilor consacrate în caz de suicid:

„Dumnezeu să te ierte...” și „Dumnezeu să te odihnească...”

 

Că pramatiile de astăzi își întocmesc singure dosarul pentru arhiva nemărginită a Securității, nu mai constituie un fapt care să mă îngrijoreze și, cu atât mai mult, să mă mire întrucâtva. Dar să-ți negi gândurile, substituindu-le cu reflecții pozitive (ca să fii în rând cu tendințele politizate, până la vomisment, ale vremii), să pătezi memoria unei persoane dintr-un orgoliu debordant și dintr-o nerăbdare morbidă (cu scopul precis de-a acumula un număr satisfăcător de like-uri, via dopamină-serotonină, în cadrul sistemului motivație-recompensă), să te afișezi ca un partizan al nemuririi exclusiviste, să dai indicații cu privire la ce anume s-ar fi cuvenit să execute un consângean, să te indignezi de dragul artei (și-al efectului ieftior) doar fiindcă te simți abandonat și n-ai curajul să ceri ajutor (dar, în paralel, faci paradă de bunăstarea ta afectivă, de echilibrul tău lăuntric, în ceea ce-ar trebui să fie un blocaj mintal, o răsturnare a orânduirii lucrurilor, un zid în care Dumnezeu să dea cu capul; adică te dai de gol) și vrei cu orice preț să te bagi în seamă, și nu-ți pasă, bașca, o spui și-n văzul gloatelor molatice – no la asta nu mă așteptam din partea unor creaturi ce pretind că au înțeles eterna imaturitate la care am fost condamnați, de când ne-am lepădat amniosul, și că au prins șpilul acțiunilor de autosubminare pe care le săvârșim permanent, în ciuda îndemnurilor la „trezire” și „emancipare” scrijelite pe toate gardurile.

Ei bine, nu. Întrucât societatea pe care o știm nu e decât un „proiect de viață” elaborat chiar de însuși rodul acestui proiect – omul. În consecință, orice fenomen pe care ne propunem să-l explicăm, vine deja echipat (din atelierele minții) cu un manual de utilizare și întreținere, având instrucțiuni clare, de la care (Ferească-te Sfânta Providență Dihotomică: Partidul și Biserica!) n-ai voie să deviezi. Dacă o faci, ai toate șansele să ți se rescrie biografia, în funcție de apartenența concretă (nu doar scriptică) la „planul hagiografic al secolului”. Și, de teama unei abateri (mai degrabă, din cauza unei jene), te conformezi negreșit.

Că ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă nu-și etalează în public goliciunea sufletului? Sau ce-ar putea da el în schimbul flatării egoului său?

Că cel ce se va rușina de Mine și de amendamentele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, de acela și Carta Națiunii se va rușina, când se va aplica întru slava sa, a fondatorilor ei și a pioșilor și exigenților tehnicieni.

 

Îți actualizezi statusul, și se rezolvă.

31 gerar

Vreme ipocrită, lume bleojdită. Temperaturile matinale sunt strânse fedeleș până la ora amiezii, când, după ce screm o ieremiadă condensată în câteva perdele fugitive de ploaie, își scot la mezat valorile termice și cresc impetuos, agnoziind centrul neuroendocrin responsabil de percepția anotimpurilor și dereglând, prin ricoșeu, chiar dacă sala e încălzită și lumina mereu aprinsă, ambițiile muncitorești și, implicit, dorința de-a împinge stânca la deal, spre piscurile decepției.

Știm toate potecile, încercat-am fiecare remediu. Funcționează până la un punct, apoi linia descrisă de semnele milimetrice ale improvizației este curmată brusc de o palidă, dar eficientă, nebuloasă a profesiei de „a fi”. Duci lingura la gură și nu simți niciun gust, te piepteni, chit că firele-s rare, telefonezi unui amic, iar vocea ți se pare străină. Plimbările devin o povară, trecătorii, ghidați de influxul biților, niște zombi pe ecranul orbitografului universal...

Îți ațâți opiaceele naturale prin nutrienți dubioși, pe care corpul ți-i respinge ca pe-un regiment de inamici hulpavi. Episodul serialului favorit nu ți s-a încărcat. Ai dat refresh paginii de trei ori. Poate c-așa va fi și la sfârșit, anticipând greșit o reîmprospătare a binelui.

(Foto © flickr.com, chrisfriel)