Albastru

îmi lansez privirea către arcele și volutele fragile

ale valurilor

tălpile de buldozer             împing nisipul 

prin ceață   sulurile spumoase ce plesnesc

la picioarele mele   îmi ciupesc fruntea nasul

și ochii   cu albastru

momentele de suspans ale stâncilor

actele violente   de    la     orizont

îmbrățișările de landă... cavalcadele marine...

inert

următoarele brațe       reliefurile sărate...

mimau despărțiri și dansuri de împerechere

câtă forfotă câte gesticulări în luciul apei

și pe suprafața aridă de pământ!

bogăția reculegerii din neantul mării

ceva plutește în spațiu și-mi stimulează plămânii

un flirt naiv și o înghețată ce se dizolvă deasupra trupului

uitat în soarele verii cretane 

cugetele se  deplasează   spre     larg

și se întorc în pântecele unui venetic