Ce te-ai face fără mine?

Pe cine ai mai purta pe braţe pe cine ai mai opri de la înec?

Către cine ţi-ai mai descărca privirea ca pe-o pușcă Mauser

când haosul e tot haos orice-am face

Sunt prea multe anotimpuri și nicio legătură între ele  

Și-au jucat bine rolul dar lipsite de perspectivă

Spre cine?

Spre această pată de ceaţă colorată în feluri şi chipuri

din ce în ce mai îndepărtate din ce în ce mai des

gândind că poezia e o simplitate enormă

iar cuvintele mele nerostite sunt sângerări posibile...

Spre cine?

Ce te-ai face fără mine dezbărat de căutări profunde

scăldat în umbre ce nu te cunosc?

Cine ar mai veni la tine?

Cine te-ar mai compromite în faţa lumii cine te-ar mai

cunoaşte fără să te invoce?

Cine ar mai înmulţi talanţii carnalului melanj

gândind la o-mpărăţie ce se ia cu mită

riscându-şi viaţa pentru o iubită străină

de al tău oranj?

Pe cine ai s-aduci l’al tău liman la a ta cină

la a ta cruce?

Unde-o să-i fie morţii neboldirea nebiruinţa

unde netaina nesuferinţa?