Florile-nfloresc... râd de noi
De două luni nu te-am mai văzut şi mi se resimte
sufletul
Privesc la ele şi mă minunez
Dogma noastră cea de toate zilele e bătută-n cuie
Mă întreb dacă te-ai trezit
și-mi răspund singur la-ntrebare
Să nu ne pară rău aud spunându-mi-se
Poți să vomiți dacă vrei
Eu cu prohabul pe jumătate tras tu stânjenită
că greşiseşi uşa
Încearcă să depăşeşti momentul
Ai să rămâi cu vrutul. Eu fac gargară
Cred că m-aş potrivi cu o surdomută
Ciudate sentimente mă pătrund
despicându-mă-n scaieţi de-alcool...
Apa de pe frunze curăţă negii tăi pubieni
Şi știu c-ar fi trebuit să fim generoși
Acum doar dopul sticlei se mai aude
Slava de zi cu zi...
Popa are ce are cu mine
Uneori gândim alteori mâncăm
Iisus Hristos e pistol cu capse...
Cine să-nţeleagă taina asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu