Facebook

Intră ea:

Hai, dă-mi un Like ca să-mi pese de tine și de cei care-o-să-mi-dea, de el, de ea, de pozele voastre, lasă-mi și-un comment, ceva hazliu cu două puncte și-o paranteză, nu că n-aș înțelege, dar nu te costă nimic! Hai, că ești tare!

Ce-ai zis? Ce mai fac? Eu bine, Tu? Te dai cu patinele-n baie! Pe bune?! Ce tare! Eu stau..., cu curu’ stau, da, de-o oră și mă binoclez la pozele pe care mi le-am făcut în parc, pe bancă, pe mal, pe scări, la Cruce, unde se dau bicicliștii, pe hinte, pe băncuțe, lângă Mureș, pe l-asfințit, și – să nu uit! – pe stradă, la statuia nu știu cărui scriitor, în fața blocului și-a ușii metalice de l-apartament, în hol, cu obrajii-n oglindă, să mi se vadă telefonu’, da’ și noua tunsoare, în sufragerie, pe canapeaua de piele, cu draperiile trase și lumina ’prinsă,

Se-nțelege? Cum? Ce-ai  zis? Nuuuu! Eu le-am făcut pe toate, mai puțin cele-n care apar cu Nick, când țin telefonu’ la distanță să pară că-s făcute... Cum? A, nu! Am o droaie de prieteni, 5121 mai precis, Nici nu mai pot să te-adaug în listă, dacă mă crezi, Dar poți să mă urmărești, să știi, Este-un buton pe pagina mea de profil, îl apeși și – gata! – afli ce postez fără să fim prieteni,

Ha, ce tare ești! Ești marfă și tu, dar acum lasă glumele, te pup pa-pa, c-am treabă, tre’ s-arăt bine, urmează să intru pe video chat cu iubi, Să vezi ce poză și-a pus la profil, să mori nu alta, pachete de mușchi și zâmbetul lui de cristal..., cămașa lui albă..., serios băiat, Toate-s înnebunite după el, Merge la sală de cinci ori pe săptămână, face duș de trei ori pe zi, Nu că pute, Așa-i place lui, Decât ca alții... Și se parfumează des, Îi place să miroasă bine, N-ai ce-i face, are maniere,

Nu-i un grangur ca fostu’ meu preten, avocatu’ lu’ pește, ce mă exaspera cu pozele – auzi, tu! mai multe ca ale mele – pe care și le punea, da’ nu cu mine, ci puține, foarte puține cu mine, cu el... majoritatea, el și pretenii lui, el și regulile avocățești, un țâfnos de două parale pe care și le afișa oricând i se ivea prilejul, Auzi la el, să mergem la Veneția, să comandăm un tort de înghețată cu fructe și napolitane sau ce-o fi fost alea, că m-au zgâriat rău pe cerul gurii, iar el să facă trei poze cu mine și cinci cu meniul,

Bine, bine, înțeleg, românu-i tăt român, și foamea-i mare, reminiscențe ale unei limite de subzistență mai pot ieși din subconștient în afară, așa mi-a zis un friend, și tot tacâmu’, dar să pozeze plăcinta?... Asta-i sfidare a bunelor moravuri,

Și să nu mai vorbesc de ce-a făcut la grătar: A umplut feisbucul cu sosuri și cărnițe, Noroc c-a venit ploaia, Altfel... Dar Nick nu-i așa, El întotdeauna îmi dă like la pozele mele, Se vede că mă iubește,

Aaaa, ce moacă ai! N-ai ieșit?! Nu ți-am zis că am treabă?! Dar, dacă tot ești aici, dă-mi un like, Fii băiat bun... Așa! Ce tare! Am deja 35 la ultima, și-ncă nu le-am postat pe toate, Nici n-am cum, e greu să fii fotogenică de fiecare dată, Pe alea din baie le las pe mai târziu, dar sunt mortale, M-am rujat special c-un roșu aprins, mi-am băgat capul sub apă și l-am scos, șiroindu-mi pe umeri, pe gât, doar acolo, Știi..., nu vreau să mi se vadă colăceii, cu blitz, evident, ale-alea, să mori, nu alta,

Nici mie nu mi-a venit să cred când le-am văzut, Mai ales că eram să-mi scap telefonul în  cadă, A ieșit super, A vrut iubi să-mi dea vreo cinșpe like-uri, dar n-a reușit, Zice că nu-l lasă, Invidioșii-s de vină, Așa că, știind că ține la mine, i-am dat și eu unul la toate pozele sale, mai cu seamă la cele în care apar și eu, Ce să-i faci? Așa-i alintu’ nostru, Dă-mi un like ca să te plac, dacă nu te-arunc în lac, Ha-ha! Ce tare! De la Nick m-am molipsit, Hai s-o trec și p-asta la starea mea de azi, că tot era nevoie să-mi schimb poza de profil, Aia din parc e deja expirată,

Te pup ☺☺☺ :-) :-P :-* vrb

Intră el:

Ce bine c-am ajuns ca să văd cum primesc like-uri la pozele de pe noul album, Vara la sală se intitulează, dar cum credeați c-o să-l numesc, cu hy, cu by, cu vreun nume nemțesc? Să fim serioși, eu sunt marfă, Nick MaRfĂ mi se zice, O văd pe Suzi și vreau s-o-ntreb dacă le-a văzut, lumina-i cam neclară, dar pieptul mi se vede și brandul, și pulpa, și iarba dintre lemne, Îi dau un like Suzinei, așa o alint eu, Și ea îmi dă la fel (că-l am pe vino-ncoa’), ea știe, o știu și eu,

Mă duc la terasă, fac poze, la disco de mă duc pozez, în fața primăriei sau la sală după ce mă antrenez, la mare, la  munte, oriunde, iau cu mine un aparat de fotografiat, căci tăt timpu-s marfă, marfă îmbrăcat, Știe ea cu cin’ s-a combinat, Nu iese cu oricine, Din cei 5000 de prieteni m-a ales pe mine,

Sunt înalt, arăt bine și nu miros a transpirație, Și-nc-o chestie, pe care mulți nu o au (nu e divagație), mă pricep la cuvinte, am, cum se zice, verbiaj, Le fac din două vorbe, iar câteodată din trei, sunt dur, lovesc direct la țintă, stropită cu mujdei, așa-mi halesc șaorma – să știe toată țara! – de la Buzău la Cluj, din Iași la Timișoara, Și blugii când îi cumpăr îi sui îndat’ pe net, că viața-mi personală nu are parapet,

Așa-i că-s tare? Tare de tot..., nu doar că-s cult și frumos, sunt și... Idiot! se auzi o voce neplăcută pentru tânărul poet facebook-ist, ce se stinse ca un punct alb ce devine negru, secunde după ce degetul mare al mâinii va apăsa butonul roșu al telecomenzii, nemaiputând să-l asculte cum agonizează în lumea sa virtuală, laolaltă cu ceilalți navigatori alb-albaștri ce au nevoie de like-uri ca să simtă că trăiesc – un fel de bonusuri existențiale, acordate ca la jocurile mecanice,

Săracii de ei! Vai, cât sunt de disperați!... Exact ca niște muritori de foame, care, în loc să-și deschidă gura și să ceară de mâncare, își confecționează pancarte pe care pictează mâncăruri sofisticate,

Sus, cârnațul, dar îți ghiorăie mațul, Așa ceva!...