De două săptămâni
plouă încontinuu
Picurii ating
pereţii curg gârlă
Tencuielile... cartierul e-o mocirlă
ce se-ascunde la
adăpostul luminos al becurilor
aprinse pentru
binele mental al conştientului colectiv
să sară peste
săptămâni întregi de calendar
să vină prin
iulie august. Va fi timp
pentru ea
ş-atunci
Abţine-te stihie
de mai! Sunt la limita nenuntită
a tolerenţei. Fir-ai
tu să fii iar mâine să dispari
că mi-a ajuns
până-n călcâie sunetul tău
de fată bătrână agasantă
şi falsă plângând
la porţile
Occidentului
pe ecranul
laptopului meu făcut la comandă
Te-am văzut. N-ai
cum să negi. Eu ţi-am zis să pleci
şi să te-ntorci
după o lună. Nu m-ai ascultat
Şi-acum plângi stropindu-mă
cu licori
Ai intrat în mine
ca pavilionul în bernă
Te-ai târât pe
fața mea ca torţionarii cu pensii babane
pe la Tropice
Nu mai rezist. Beau calciu la plic. Fac flotări
şi genuflexiuni. Câte
cinci câte zece câte cincisprezece
şi mă repet: Câte cinci câte zece câte cincisprezece
Pun sângele-n
mişcare autori de la sud de Mexic
cafele cu jamaică
ceai cu lapte orice
numai să nu fiu
nevoit să-mi port iar
geaca de
toamnă
Vreau soare
căldură să văd cum te bronzezi cu dungi
să-ţi usuci mucii
cu föhnul Rowenta
să-ţi sece
lacrimile
până ţi-oi spune că
poţi să-ţi plângi de milă
ca înainte vreme
Dar acum du-te!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu