Dimineaţa cu ea

O gură ce nu tace, o clipă de zănatic vânt, o clipă amară – un ceai de plecare, ninsoare, înduioșare, lângă picioarele fetițelor, cu pantaloni strâmți, fără buzunare,

Ce e viața? Doar o-ncercare asupra căreia, zburând, vei putea să-ți ții ochii și să te apropii, iubind-o din fire, simțind c-ai să te-mbolnăvești dacă nu-ncerci ce-ți cere inima, cu toate alarmele ei activate-n jur, cu pericolele adiacente, cu refuzul sau acceptarea din frică ori din neînțelegere (că mai nou așa se face),

Decât să rămână omul singur mai bine să probeze, nici sugativa nu suge dacă nu i se-aruncă cerneală, nici iarba nu crește fără ca Soarele să i-o ceară, gelul de bărbierit, transformat în spumă, se prelinge pe antebraț, ajungând la cot, iar lama de gheață, în trei rânduri, taie până-n dermă, curățind-o sub jetul de apă chiuvetică, ca apoi să-mi ung fața cu o cremă de spirt,

cum nici butonul de la veceu nu s-ar fi lăsat apăsat de nu m-aș fi urinat ast’ iarnă-n parc, pe minusul de douăzeci de grade, ba mai mult, am făcut semn cu mâna că mai durează, iar acum mă resimt, Trage apa!, șterge-te pe mâini, uscă-ți părul, ca să nu răcești,

Cele două ouă sunt fierte, mi-ai zis, și ceaiul e gata, cum îți place, alipindu-se de mine cu bustul ei de zahăr, Va rămâne acasă, ea nu muncește, îmi masează ușor cerbicea cârcelată:

Vezi că mă-nec!

Pardon! spune ea – tot timpul ea,

Să plec, să scap, s-ajung l-ale mele, vorba vine, numai să se ducă, să mănânc singur, spărgând coaja de dragul albușului, rupând cu dinții stratul de ozon, precum și-o parte din soarele toxic din centru,

Maximum două pe zi!

Merci, Iubire, am priceput. Ce zice tanti cu vremea? deși n-aveam chef de vorbă,

Ceaiul e bun, de data asta i-a ieșit,

Surpriză?

Nu, Mă așteptam la asta, E cel pe care l-am făcut azi-noapte, doar l-a-ncălzit,

Femeia! Ce face cu mâinile face și cu mintea, schimbă nu doar locurile lucrurilor, Culmea!, se schimbă și ele odată cu ele, albastrul mutat în zona roșului devine roșu, având de la cine să-nvețe cum se operează, din evă-soacră-noră, studiind pe rupte, cum că fructul din lemnul cunoștinței binelui și răului se poate consum dac-a fost ținut la frigider, iar verdele de azi e identic cu cel de ieri, chiar dacă-i negru,

Ce zici? Va fi soare? cu gândul la itinerarul casă-stradă-serviciu, serviciu-stradă-casă, Oare o să-nvețe să gătească? S-o sun pe vecina?

Vine de la studii, depilată, jumătate ulei de cocos, jumătate măr verde și urzică, cu ochi de pisică hoinară, ce i-a călcat, tipului de la parter, cinci zambile, Un bou, așa i-a zis,

Acum toarce la geam, etajul doi, colț cu farmacia Catena, în lumina slabă a printrenorilor,

Ce-a spus? O să plouă?

Mă spăl pe dinți, pe față, mă șterg, mă-ncalț, iau umbrela, mai vorbesc cu pereții, după care, lovind din călcâie, ajung la mall.