bunghit
ce contează?
ca pe-un cal surd ce mai și șchiopătează
ai tăi colegi
un cartuș de kent
știai de mine și m-ai respins impertinent
cu rubedenii
și-ale tale...
un vechi pian... doar în chilot și în sandale
salon ticsit
ei – haimanale
am dat târcoale
ne încăpea
............................................
ceva tot nu rima feblețea mea
candelabrul arzând în ultima stanță
cocheta făbricuță a ceștilor târzii
ca-n filme... ușa scării
tu să vii
o umbră se plimba pe geam
o alta se lipi de ea cu tâlc
balauri și dihănii să le-arunc
dar am luat decizia ’țeleaptă
să plec și să nu mă mai întorc
expectorând spre baza acelui bloc
că poate va cădea
cu nițel noroc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu