În fumuri

Ce dor m-aduce şi te duce

ce dor          bate-l-ar jalea

că-mi intră ochii în plămâni

şi mi se-ndoaie-n scăpătări spinarea

Îmi sare inima    prin pielea-n sânge

îmi cade-n letargie: o zbatere   două

şi la trei arbitrul ridică mâinile şi foarfecă aerul

lovind o muscă

Sala e-n aer         cu antrenori cu tot

cu căţel cu purcel

Coastele dezacordate se lasă fotografiate de zecile

de camere cu obiective lungi şi bliţoase

Genunchii mi-s pe podea lasă urme adânci  

şi pe astea le văd doar eu

Gleznele-s lângă călcâie                 departe oricum

Fese n-am. Iar bazinul                    e plin cu sânge

Urina mi s-a ridicat în creier.   Nu penisul!   Urina 

Gâtul mi-e frânt. S-a smerit forţat de-mprejurările

date şi luate de acelaşi nedestin în care am adormit

cu toţii                              după cum bine şi rău ştiţi

dar vă prefaceţi că n-aţi văzut              şi n-aţi auzit

Mergeţi la dracu’ şi-ntrebaţi-l cum vă cheamă

Pot spune cacofonisit                          că capul

mi-e încă pe umeri          deşi n-are cum să fie                

nu s-a separat   dar e pe punctul în care orice punct

contează în plus sau în minus

Unde vreau să ajung au ajuns studenţii trimişi să-nveţe

în orele lor de libertate...

Doar ei şi futaiurile din cămine

pot da mărturie        despre cele ce urmează

după tăvălelile din campus

şi despre unde vreau să ajung cu treaba asta

E ca-n balada Greierului Manole:

Ce cri-crea el ziua...                   o stri-strica ea noaptea

Ş-apoi cum să n-o-ngropi de vie în spatele faianţei

de la duşuri                                   țigară blestemată