Câteva mângâieri

una...       două...      mă ademenești cu ele

în suflet e armonie. ea îmi gâdilă urechile

natura nu mai hibernează

a potolit sbilțul iernii (dar încă-s pregătit)

și intenționează să-mi atingă pielea   pe față

umeri   gât   cum numai tu puteai

timpul face temenele veșniciei   iar eu tot ăla...

tot ăla...  

dau sfaturi prețioase inimii și minții:

ce să-și dorească...   la ce să se-aștepte...

o sală de forță în care mă antrenez pentru următoarea

înfrângere

detonarea nădejdii     prăbușirea oricărui sprijin

3 kile de cred ajută-mi necredinței mele

în dreapta

3 kile de cred ajută-mi necredinței mele

în stânga puse pe bara inoxidabilă a firii

azi facem piept   serii de câte 6

hai inimă hai!   hai că poți!

hernia nu intră-n discuțiile noastre despre dragostea

mea și colaboratorii ei   episodul 9406   sezonul doi

aceeași mămăligă cu brânză ca și-n anul ce-a trecut

și s-a împietrit

crăpându-l cu târnăcopul aducerilor-aminte  

cine și-ar fi închipuit? eu unul nu

nici gând   nici casă   nici bani destui pentru revistele

literare din care rup file   le rulez   și le-aprind 

ca să-mi fumez contemporanii

mângâieri pentr-un biet poet de apartament

fost vânător de pisici rasate cu geluri antibacteriene

în poșete   pudre și pudruțe   gene false

și grimase în retrovizoare   

înainte și după ce mă făceau să le-anunț cu onor  

că pușca s-a golit

falangele tale pieptănându-mi părul

eu vexat

tu pierdută într-un șir de palavre fără rimă

joncțiuni ale veacului ce-o să vină

o palmă ascunde un dos de palmă dar un CV

nu acoperă cinci ani de fabrică

costume negre cu cravată pică din cer

telefonul zbârnâie. ăsta își vrea chiria

există o logică în toate