(5) [Adesea mă gândesc la moarte...]

...ca la un vis recent pe care l-am avut și-n care se făcea că

unul dintre scriitorii mei preferați îmi dăduse întâlnire

ca să-mi citească din manuscrisele lui mult râvnite de o

binecunoscută editură

în premieră mie! unui nime’-n drum și plin de praf?

nici să citesc nu știu n-are rost să vorbim de scris

dorind chipurile nu-ș’ ce sugestii? sfaturi??

îndrumări??? sau doar pentru a testa piața  

eu atât de mic el atât de mare 

și cum reacționează la noile tendințe în materie

de perfecțiune scriitoricească

             

ca la final înspre dimineață visul să ia o turnură

neașteptată scriitorul transformându-se în propria

lui soție blondină rotundă pe alocuri cu fese severe

ce-mi reproșau tacit că nu fac bine ce fac

dar că ele nu se supără eu în schimb da

fiindcă m-am trezit înainte de finish

cenzurat de subconștient

uitând cele spuse de bietul autor care se străduise

nu știu de ce să-mi citească ca și cum eu n-aș fi

înțeles cuvintele ce-i ieșeau pe gură

mai trebuiau să fie dublate de-o privire și de-o voce

sceptic de ciudate

 

Sărmanul încă mai avea dubii. Io nu mai am de mult în

ceea ce-l privește

Dar dacă ați fi văzut-o pe nevastă-sa v-ați fi gândit

și voi la moarte și ați fi așteptat-o cu tot cu coasă

și rochie neagră cu capișon

Lucrurile ar fi devenit roz și așa mai departe

până ce s-ar fi stins în călimara de cărbune a unui

scriitor mult prea experimentat ca să nu recunoască

o față adulterină când vede una și să n-o treacă în caietul

de lucru

cu cerneală neagră aidoma inimilor cititorilor

 

Fără scuze din partea mea bătrâne. Astăzi n-am chef

Nu-s eu de vină. Femeia!