[Când i-am auzit vocea...]

Când i-am auzit vocea pentru întâia oară

mi-am spus: Nu e bine ca omul să fie singur pe lume

Îi trebuie un ajutor potrivit pentru el

Când şi-a pus capul pentru prima dată la mine-n piept

a zis că aude cerul şi pământul cum cântă laolaltă

şi a vrut să m-ajute

Drept care în zilele ce-au urmat am înregistrat

cum am putut: ea vocea ei

eu bătăile inimii mele

Înainte de culcare

cu buza de jos lipită de reportofon

îmi citea cuvintele pe care le scrisese în ziua aceea

pentru ca eu să le ascult a doua zi

cu căştile pe urechi şi cu reportofonul ei la piept

să înregistrez dangătele inimii mele

şi să i le dau să le-asculte în ziua următoare

când avea să scrie din nou cuvinte simple

impresii şi sentinţe despre ce se-ntâmplă cu noi

cum ar vrea să fie şi cum va fi de fapt

În seara respectivă mi le şi citea

şi tot aşa şi tot aşa şi tot... aşa

până-n ziua a şaptea când

privind la toate lucrurile bune pe care le-am făcut

şi mulţumiţi de ceea ce-am putut realiza împreună

ne-am odihnit