Mă uit la televizor

n-am făcut-o de multă vreme

de când cu internetul...

o familie problematică... certuri apostrofări

circumstanțe cu tâlc rânjete cu vicleșug

lamentații... suspine... isterii opulente și bine’nțeles

împăcări pe final

oamenii ăștia nu dorm nu-și fac de mâncare

nu stau pe veceu

ei spun că ar avea servicii însă n-am remarcat

să fi lucrat bárem o clipă

n-au rate de plătit la bancă și nici târguieli

de făcut

o dată nu i-am surprins spălându-se pe mâini

deși zilele și nopțile la ei acolo sunt lungi

de cel puțin șase sezoane

nu ca mine unul singur și cu termenul scadent

tot mai aproape

nici nu mănâncă. trăiesc doar cu aer și alcool

în doze insuficiente

ba sughițate într-un intermezzo

de după o săpuneală zdravănă în prefața unei vendete

ba ingerate cu calm într-un respiro

dintre sunetul tocurilor de fier și explozia unui conac

de opt milioane de dolari  

de citit... mai bine mă abțin

nu că i-am văzut lecturând vreo carte

dar și modesta apariție a uneia

în această poveste grotescă cu evenimente rural-urbane

e de neimaginat. în „paradisul” lor ele nu există

eventual etichetele de pe sticlele de vin și paginile

meniurilor 

nici urmă de literatură nici urmă de cuvinte scrise

cu drag

totul e numai vorbă goală

oare așa o fi pe lumea cealaltă?...

n-am decât să aflu în episodul următor