duminică, 15 februarie 2015

Mă uit la televizor


n-am făcut-o de multă vreme

de când cu internetul...

 

o familie problematică  certuri apostrofări... circumstanțe

cu tâlc rânjete cu vicleșug

lamentații... suspine... isterii opulente și împăcări șocante

pe final

 

oamenii ăștia nu dorm nu-și fac de mâncare nu stau pe veceu

ei spun că ar avea joburi însă n-am remarcat să fi lucrat

bárem o clipă

n-au rate la bancă... nici clauze de reziliere

 

o dată nu i-am surprins spălându-se pe mâini deși zilele și

nopțile la ei acolo sunt lungi... de cel puțin șase sezoane

nu ca mine unul singur

și cu termenul scadent tot mai aproape

 

nu mănâncă. trăiesc cu doze insuficiente de aer și alcool

ba sughițate într-un intermezzo de dup-o săpuneală zdravănă

în prefața unei vendete

ba ingerate cu calm într-un respiro dintre sunetul tocurilor de

fier și explozia unui conac de opt milioane de dolari  

 

nu i-am văzut lecturând. apariția unei cărți e de neimaginat

în această sagă rural-urbană

eventual etichetele de pe sticlele de vin și paginile

meniurilor...

 

niciun indiciu

doar vorbe goale

 

(oare așa va fi în celălalt tărâm?

o să aflu în episodul următor)

 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu