că-n realitate e mai frumoasă
că are numeroase calităţi şi mult mai multe de arătat
că de ce m-am rezumat doar la câteva dintre ele?
Mă învinuia că o iubesc pentru prea puţin din ce are
iar ce are ea n-are nimenea
și că tre’ să-mi schimb
ochelarii
că am înţeles atât de puţine lucruri despre ea
că până şi omul de serviciu „ăla bătrân ce pute a
usturoi”
ar fi în stare de ceva mai bun
că-i vai de capu’ meu de poet nebun că-s doar un vânător
de fuste ce nici pe alea nu le vede bine
Îi răspundeam că aparenţele înşală
iar cititorii profesionişti ştiu asta
că o mare parte din ceea ce atingem e clădită pe minciună
corpurile noastre nu spun întotdeauna adevărul
important e sufletul; e o chestiune de interior
carnea e ca o haină groasă ce ne apără de vremea urâtă
de-afară
și la fel şi cu celelalte lucruri privite din exterior
incontestabilul poate fi acolo dar e greu de dibuit
Dar nu voia să înţeleagă şi prin urmare i-am zis:
Dacă aş fi nevoit să spun cine eşti şi ce-nsemnezi
pentru mine
ţi-aş cere să-ți înmoi sfârcul în călimara aceasta
să te apleci deasupra mesei mele de scris
peste foaia albă neatinsă de două zile
s-o înţepi apăsând atent
şi să nu-l dezlipeşti până când gurile de vărsare
ale canalelor lactifere nu-şi vor fi lăsat cerneala
pe lemnul colii de hârtie
Fiindcă aşa te văd eu draga mea că eşti pentru mine:
soarele
albastru hrănitor de pe cerul propriei mele
Siberii Spirituale
ochiul care
vede tot ce fac
singurul dat
biologic în lumea aceasta lipsită de viaţă
punctul meu de vedere...
Aşa e bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu