Cu durere ea-și mușcă buzele boite de cu ziuă
și bâzdâcul dipetal dintre coapse
pe carele un grindel cu mustăți le paște
până leșină și-l strânge. Lipa-lipa paradito
mămico iubire păpușico
Urme de dinți pe cearșaf ce se lipesc
cu apatice trosnete furniruite
de păienjenișul amintirilor în neștire
din gât ieșind roiuri sonore de laringospasme-n
vecini. Amândoi arahnide umane
Udă toată șiraguri de rouă îmbălsămată –
ca un trup rupt în două pe-o targă de morgă
lâng-un medic legist ajuns la orgasm
sorocind coaserea și descoaserea cărnii
în lunile cu flori-domnești pe la ferești
când și icoanele pironite-n murii de răsărit
suferă de igrasie și mucigai
iar câlții cărunți ai mioarei par petale uscate
de păpădie care-și pot lua zborul prin forța
unui singur strănut –
ea dulce se zbate și-ndură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu