I se putea
întâmpla oricui
oriunde oricând
În timp ce-mi
căuta în priviri
un răspuns
fulgerător a trecut prin ea
a depăşit-o şi-a
abandonat-o
un urlet de
motor
mii de cai putere
într-o mănăstire dominicană
biserica goală
înaltă
un defect de auz
inevitabil cu vârsta
cel mult o
încercare nereuşită de abatere morală
un păcat pe care
l-am fi trecut cu vederea
aşa cum am
învăţat că se procedează-ntr-un oraş
dacă vrem să
trăim mult şi bine
Aici obişnuiam să
venim de câteva ori pe an
un loc pe care
oricine ar fi putut să-l găsească
mai devreme sau
mai târziu
Ținându-ne de
mână încătuşaţi cu preconizări de logodnă
stăteam tolăniți
pe spate în iarba de-o coasă
ce îmblânzea
natural asperităţile solului
Vorbeam ne făceam
planuri
angrenaje
dispensabile din alcătuirea inversă
a unui spectacol
de amatori
ce se joacă mai
departe şi fără noi
cu casa închisă
Și când o
asiguram că o să fie bine
un aparteu rostit
din obişnuinţi
am văzut cum groapa
se cască şi ea se afundă
privind spre cer
în gesturi mute
de-mpăciuire
tot mai adânc tot
mai adânc
Am văzut prin
propriii săi ochi
primele muşuroaie
de ţărână ce i se spărseseră de frunte
şi apoi ca
dintr-un contraplonjeu de sub glie
privirea ei m-a
urmărit până ce şi zvonul unui posibil
himeneu
a fost îngropat
odată cu ea
în surdina
septică a pământului
şi s-a stins
Instinctiv am
strâns din mână vrând să o prind
dar era prea
târziu
filmul se rupse
o pierdusem
Acum narez pe
acelaşi monolog
c-o să fie bine c-o să fie
bine...
nostalgic după un
imn nupţial
în căutare de
compozitor
Sărut crucea de
lemn înfiptă adânc în pământ
ca o seringă cu
noradrenalină într-o inimă inertă
deschid ochii şi
plec fredonând
adio iubire
pe curând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu