oriunde oricând
În timp ce-și
scotocea prin geantă un răspuns fulgerător
a trecut... a depășit-o și-a abandonat-o
un urlet de motor
mii de cai putere
într-o mănăstire dominicană
biserica goală impunătoare
un defect de auz
inevitabil cu vârsta
cel mult o încercare
nereușită de abatere morală
un păcat pe care
l-am fi trecut cu vederea
așa cum am învățat
că se procedează
Aici obișnuiam să
venim – un loc accesibil oricui
Încătușați cu preconizări de logodnă stăteam tolăniți
în iarba de-o
coasă ce îmblânzea asperitățile solului
Vorbeam... ne făceam
planuri... angrenaje dispensabile
din alcătuirea
unui spectacol de amatori ce se joacă mai
departe (și fără
noi) cu casa închisă
Și când o
asiguram c-o să fie bine un aparteu
rostit din
rutină am observat că groapa se cască și ea se afundă
privind spre cer (gesturi
mute de-mpăciuire) tot mai adânc
tot mai adânc
Am văzut prin
propriii săi ochi bulgării de țărână ce i se
spărgeau în
frunte și (contraplonjeu de sub glie) privirea ei
m-a urmărit până
ce și zvonul unui posibil himeneu
a fost îngropat
Instinctiv am strâns
pumnul vrând să o prind
dar pelicula se
rupsese o pierdusem
Acum narez pe
același monolog nostalgic după un imn
nupțial în căutare de compozitor
Sărut crucea înfiptă-n
pământ ca o seringă cu noradrenalină
într-o inimă
inertă deschid ochii și plec fredonând
Adio iubire Pe curând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu