La un ceai

Cu un ceai la ibric şi jumătate de jimblă

poţi face multe mai ales când ochiul mare

al plitei de napalm în floare

îmi aminteşte de soarele curelor balneare   

ţinute la piept sub straturi de piele

în zilele acelui Olăneşti de vară cu izvoarele sale

Cristal Imperial şi Miraj

când până la apus el îţi deruta privirea

făcând din ea o pânză de traforaj ce decupa inimioare

şi steluţe din fagii ulmii carpenii

şi plopii tremurători de frică pe lângă care adesea

am trecut la ocazie ca ajungând la Sâmbăta de Sus

printre elzevirele şterse din biblioteca ce pipăia grinda

să-l întâlneşti pe Domnul Iisus

despre care ziceau gurile de scurgere ale rigolelor

inexistente din curte vechea clopotniţă şi taica Pafnutie

că ar fi plecat în Capitală pedestru 

al tinerei generaţii exemplar taxiarh

ca să-l ia la beştelit pe bătrâiorul patriarh

triplu medaliat cu argint la aruncarea sfeştocului

şi a trafaletului

că prea o-ntârzie cu catedrala noastră şi-o ţine

langa-balanga în jurăminte şi-n oraţii

Poţi să dospeşti în mintea-ţi burduşită cu interspaţii

ample pomelnice ca pe nişte pui de găină

hrăniţi cu furaje vitaminizate iradiaţi imunizaţi

prin antibiotice & injectaţi cu hormoni de creştere

şi frecaţi pe gheruţe cu o pastă specială de glutamat

monosodic şi arsen

păşind greoi piuind câte-un glosem

la fiecare pas pe care-l vor face în chinuri de rumeguş

Poţi să-ţi aduci aminte de el mar iubita mea de pluş

de nisipul fierbinte ce ne irita întredegetele

de corturile ridicate în rezervaţia din Vamă

unde schimbaserăm între noi

conserve de fasole bidoane cu apă  

şi reminiscenţe sărate ale unei cozi cameleonice

de Colgate sau Maxam

Deşi eu aş fi vrut să o-ntindem la Sovata

şi în lacul semiopac cu alge moarte şi miros

de hexaclorciclohexan spălat de-o buroaică

să mă las împachetat cu nămol de o tânără unguroaică

pe nume Anci sau Réka

să mă-nvelească ca pe-o clătită cu ciocolată

ş-apoi să-mi şoptească că i se spune Rebeca

şi c-o strigă Rebi că o admiră toţi efebii cu bancnote

de-o sută

că-i tânără dar abătută şi n-are cine să o distreze

Jaj Istenem Jézus!... în Antilele Olandeze

Poţi spune multe plecând de la juma de pită şi-un ceai

la ibric

poţi scrie că totu-i nimic şi nimic sunt toate

că lumea e privită de sus aşa cum Mik. Kopernik

nu privise cu ochi buni teoria lui Ptolemeu

şi cuticulele unghiilor sale inflamate de la mâna

cu care lucrase

ca noi (adică tu eu feministele tale cu tocuri...  

halberofilii mei cu burdihane...)

să dormim liniştiţi

Curios cum toate converg la finele retrospecţiunii

spre punctul meu de plecare înspre locul pe care i

l-am recomandat după ce am ascultat-o

şi am constatat că i se şubrezise vocea

şi că nu-şi mai găsea sorţii de izbândă

Fă-ţi unul negru adaugă puţină lămâie amestecă bine

O să-ţi treacă

(Keep calm priveşte-l cum se deschide

şi pune cuţitu-n teacă)