Târșâindu-mi
ciolanele și ghiozdanul cu foi albe penar cu
două stilouri
radieră și creion un bidon cu ceai de mentă
și reminiscențele
olimpiadei mă îndreptam spre stație
Eram gripat până-n
plăsele iar taximetristul ce trăgea cu
poftă din țigară nici
n-a vrut să se târguiască:
─ Tre’ să mai pui
încă pe-atât
Gârbovit sub
povara unei recidive am așteptat autobuzul
Numărul nu mai
conta. Important era că mă descurcasem
cât de cât la
analiza literară în ciuda împunsăturilor sinuzale
a incapacității
de concentrare și a crampelor musculare
Cocoțat pe un
scaun de lemn așezat peste una dintre roțile
devoratorului de
motorină priveam pe geam și din când în
când la
taxatoarea grasă tunsă periuță ce crănțănea semințe
pocnind din fălci
Acasă am fost luat
la rost de o voce prăpăstioasă și pus în
pat înfășurat într-un
cearșaf polar
cu două
piramidoane două aspirine și-o zeamă de ierburi
la bord. „De șoc”
îmi zise și ușa se închise
M-am trezit. Lângă
mine era o fată – fiica domnului
Cașcaval – un tip
influent... Nu-mi amintesc prenumele
Cine ar fi putut?
În starea aceea...
Știu doar că mama
o medita la engleză
Măslinie slăbuță
mirosind a săpun a stat să-mi asculte
glumele opărite
Avea chef de vorbă
și se apucă să-mi povestească de-a fir
a păr ce făcuseră
la școală: ea și colega ei de bancă
Ceva legat de
profu’ de geogra. Eu căutam s-o distrez
aruncându-i câte-o
dumă:
─ Domnișoară Cașcaval
vezi că te papă șoricelul!
Ea:
─ Stai liniștit că
are grijă pisicuța ca nu cumva și pe
undeva și
tra-la-la-la-la
Nu mai voiam să
plece dar amurgise și apropiindu-se
s-a aplecat și
m-a sărutat pe obraz dându-mi de înțeles
că nu se teme de
cel imobilizat la pat sub năluca
medicamentelor și-a
arșiței trupești – gogoașă cerată a unui
lepidopter silitor
cu prima sa aripă gimnazială-n formare
frecându-și gușa
largă a pulovărului de bărbia mea caldă
după ce boticul
ei rece îmi înțepase broboana...
apoi plecă
Goodbye felină cu mustăți șucare pe numele
tău posibil
Ioana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu