joi, 26 mai 2016

Pilda celor zece fecioare


zis-ai că împărăția ta se va asemăna cu zece fecioare

candelofore care au ieșit să-l întâmpine pe mire

nu le știm vârsta neamul îndeletnicirea ci doar că cinci dintre

ele-s năroade și cinci sunt înțelepte

 

cu prisnele pâlpâinde stau la drum și așteaptă să apară

bărbățelul promis

 

timp cât au picotit candelele au ars inutil

iar pe la 12:00 a.m. cineva le-a anunțat că vine ginerică

 

auzind acestea s-au ridicat. cele nătăflețe le-au rugat pe cele

deștepte să le deie nițel ulei că li se terminase combustibilul

(mirele avea un fetiș cu veiozele vechi)

însă cele istețe nu erau bune la suflet și de frică să nu rămână

și ele fără untdelemn (chiar dacă își luaseră provizii)

le-au trimis la mama dracului pe cele toante... să-și cumpere

de-acolo

 

astea făcură ascultare (că dé... celor înțelepte nu degeaba li se

spunea așa) și s-au dus

dar când s-au întors ușa sălii de nuntă era încuiată

 

zadarnic l-au rugat să le deschidă – că el nu și nu

ziceai că nu le cunoaște

 

feblețile tale doamne (care ar fi putut să le informeze din timp

că fitilurile pot fi stinse până la sosirea drăguțului sau să le fi

dat puțin oloi) chefuiau de zor

 

drept aceea rogu-te să veghezi peste cele neprihănite

(câte or mai fi) și să le umpli degrabă lămpile

fiindcă nu știi ziua nici ceasul când toate cumințeniile

pământului își vor alege singure logodnicul vor trece de la ulei

la țuică vor aprinde spirtierele și vor incendia ușa de la intrare

 

adevărat îți spun: vor intra chiuind la petrecere

 


marți, 17 mai 2016

Sunt un om rău


nu las niciodată bacșiș ador să mi se dea restul până

la ultimul sfanț

îmi scot cu tact moneda de 50 de bani din căruciorul

pentru cumpărături și nu! nu ți-o dau de pomană

 

nu zâmbesc doar findcă dă bine și nu sunt serios

numai ca să par altfel

nu-mi verific din minut în minut telefonul ci

c-â-t-e-o-d-a-t-ă     după ce-mi termin treaba

(la dispoziția oricui – nicicând

la dispoziția mea – întotdeauna)

nu dorm cu el la cap. îl țin departe și-nainte de culcare

îl închid

 

aveți dreptate: sunt un om rău

 

nu-mi cunosc vecinii chit că-i salut dintr-o politețe

formală

îi detest pe cei care depozitează flori pe palier

și ca să-mi impun punctul de vedere

mai sparg câte-un ghiveci când cobor cu bicicleta

 

ce să zic? sunt un om rău

 

nu-s țin ușa deschisă când te văd că fugi și gâfâi

ca o locomotivă

dacă-s deja în lift apăs butonul 5 apoi butonul 6

și tot așa... pân la 10 ca să fiu sigur

că noua achiziție cu reglaj electronic și memorie

digitală funcționează

 

nu zic nimic au zis-o alții: sunt un om rău

 

dacă îți plimbi potaia și nu-i strângi dejecțiile

le vei găsi sub preș pe clanță și pe vizor

 

nu răspund la interfon. eu n-aștept pe nimeni

și-ți trântesc ușa-n nas dacă-n primele cinci secunde

nu aud: mă scuzați îmi pare rău sau mă iertați

de deranj

am mai zis-o: nu descui nici lu’ popa cu iordanu’

nici celor de la enel

 

nu cred în allah nici în metoda celor șapte pași a așa-zișilor

creștini

am studiat scripturile ș-am aflat: sunt un om rău

 

când intru-n bar comand în orice ocazie

o băutură cu pretenții

dacă voiam o bere mă duceam la market și-o topeam

stând pe bordură ginindu-i pe șmecherașii care parchează

pe locurile interzise

fiți convinși că nu veneam să vă admir mutrele și să bem

aceeași poșircă

 

așa că mergeți voi în sula calului căscați laaaaarg ochii

și repetați după mine:

 

ȘI NOI SUNTEM CA TINE

 


vineri, 13 mai 2016

Just an ordinary Sunday


sculatul de dimineață a fost mereu o problemă

nu-s cafegiu nici dependent de ceai

„mi-e lene” „nu-i lapte-n frigider” s-a mai zis

pentru whisky e prea devreme. cel mai bun prieten al

omului la această oră este apa la temperatura camerei

bulele apar când o torn în cană

 

înaintea porților lăcașului de cult e defileul ascensorului

conversez cu subconștientul. adesea nici el nu știe

în capul meu e un blackjack la sfârșitul căruia casa câștigă

întotdeauna

 

pereții paraclisului (murați... tămâiați...) se încovoaie

odată cu noi în cele patru zări când ne-nsemnăm în numele

biruinței (împotriva extincției)

pe care după cum își manevrează cădelnița nici preotul

nu o crede

 

aici o dăm cotită mărturisind un crez reptilian

după care ne urăm poftă bună la masa din familie

deși nu e nimeni invitat

 

pe bulevard rotocoale de praf ce astupă gurile trecătorilor

limbile clopotelor trase din ce în ce mai rar

atârnă ramolite

 

zăbovesc în parc... copiii se dau în balansoar...

 

două iehoviste mă-ntreabă dacă sunt interesat de planul lui

dumnezeu și-mi oferă un pliant

accept ca să nu le supăr îl pun în buzunar las capul pe spate

adorm și visez fantezist

ceva legat de gologanii din portofel de isprăvile lui doamne-

doamne și de diafotía cerebrală a umanității

 

un futuimăsism vernal și cina cea de taină

 

te provoc s-o luăm împreună: eu tu și surorile tale

vom arde broșuri la lumânare și ne vom pune o dorință

 

răsăritul de nu ne-ar trezi



luni, 9 mai 2016

12. Ce vede Mioara


Mioara privește cum unul dintre feciori
trage la măseaua tatălui său
și un altul vine să-l vândă pentr-un blid de linte
legându-se prin jurăminte de piciorul mesei
din sufragerie că el niciodată și-n vecii vecilor
n-o să calce pe urmele de ciocolată
ale lichiorului din zahăr de malț
și hebdomadarele ce stau s-alunece de pe vitrina
în care bibelouri-bibelouri așezate cu fața la ea
asemenea fetelor din satul ei natal în spatele
pereților de sticlă groasă din cartierul roșu
în zilele noastre al amsterdamului
fac ochii mici și gura mare
și sfeșnicul de porțelan cu două brațe turnate
și-un al treilea purtat pe umăr
de către-un miniandrogin cu zâmbet demonic
un fel de surâs francmasonic
ce păzise cu ajutorul dinților un grai macaronic
ce nu doar că-i iese pe gură acum
un balon din gumă de mestecat
ci se și-nalță la cerurile cu neoane verzi
face poc! când nu se așteaptă nimeni
și se golește de importanța din ochii celorlalți
sunând a destul