sculatul de dimineaţă a fost mereu o problemă
nu sunt băutor de cafea nu pun de-un ceai
că mi-e lene
nu-i lapte-n frigider s-a mai zis
pentru alcool e prea devreme. aşa că cel mai bun
prieten al omului la această oră este apa
la temperatura camerei
singurele bule apar doar când o torn în pahar
înaintea uşilor bisericii e cea a liftului
pentru celelalte sunt nevoit să discut cu subconştientul
de cele mai multe ori nici el nu ştie
în capul meu e un joc de blackjack la sfârşitul căruia
casa câştigă
întotdeauna
pereţii paraclisului în care stăm muraţi în transpiraţii
şi tămâi se-ncovoaie odată cu noi în cele patru zări
când ne însemnăm în numele biruinţei împotriva morţii
pe care nici preotul după cum îşi roteşte cădelniţa
nu o crede
aici toţi o dăm cotită mărturisind crezul
unor reptilieni
după care ne urăm poftă bună la masa din familie
deși nu e nimeni invitat
pe bulevard rotocoale de vânt încărcate cu praf
astupă gurile trecătorilor
limbile clopotelor atârnă ca visele noastre
trase de-o mână din ce în ce mai ramolită
din ce în ce mai rar
zăbovesc câteva minute în parc
se opresc unul câte unul şi sunt ridicate iar
de avântul copiilor care şi-au aşteptat rândul
se apropie două iehoviste
mă-ntreabă dacă sunt interesat de planul lui dumnezeu
şi dac-ar putea să-mi ofere un pliant
zic da ca să nu le supăr
îl pun în buzunar şi m-aşez pe bancă
las capul pe spate. adorm şi visez frumos
ceva legat de paralele din portofel
de isprăvile lui doamne-doamne
de diafotia cerebrală a umanităţii
ş. a. m. d.
un futuimăsism de primăvară
şi cina cea de taină
te provoc s-o luăm împreună. eu tu şi surorile tale
vom arde broșuri la lumânare şi ne vom pune
o dorinţă
răsăritul de nu ne-ar trezi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu