sculatul de dimineață a fost mereu o problemă
nu-s cafegiu nici dependent de ceai
„mi-e lene” „nu-i lapte-n frigider” s-a mai zis
pentru whisky e prea devreme. cel mai bun prieten al
omului la această oră este apa la temperatura camerei
bulele apar când o torn în cană
înaintea porților lăcașului de cult e defileul ascensorului
conversez cu subconștientul. adesea nici el nu știe
în capul meu e un blackjack
la sfârșitul căruia casa câștigă
întotdeauna
pereții paraclisului (murați... tămâiați...) se încovoaie
odată cu noi în cele patru zări când ne-nsemnăm în numele
biruinței (împotriva extincției)
pe care după cum își manevrează cădelnița nici preotul
nu o crede
aici o dăm cotită mărturisind un crez reptilian
după care ne urăm poftă bună la masa din familie
deși nu e nimeni invitat
pe bulevard rotocoale de praf ce astupă gurile
trecătorilor
limbile clopotelor trase din ce în ce mai rar
atârnă ramolite
zăbovesc în parc... copiii se dau în balansoar...
două iehoviste mă-ntreabă dacă sunt interesat de planul
lui
dumnezeu și-mi oferă un pliant
accept ca să nu le supăr îl pun în buzunar las capul pe
spate
adorm și visez fantezist
ceva legat de gologanii din portofel de isprăvile lui
doamne-
doamne și de diafotía cerebrală a umanității
un futuimăsism vernal și cina cea de taină
te provoc s-o luăm împreună: eu tu și surorile tale
vom arde broșuri la lumânare și ne vom pune o dorință
răsăritul de nu ne-ar trezi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu