luni, 20 iunie 2016

O poveste adevărată


Din cortul meu cu vedere la apă de pe malul proaspăt
curăţat de alge al unei staţiuni maritime
şi până-n localul cu terasă acoperită simbolic
cu pleduri de stuf n-am avut decât vreo douăzeci
de minute

În pantaloni scurţi cu picioarele goale
brăzdam nisipul litoralului
fermecat de clementina siciliană de la orizont
ce se-nroşea şi se-ntuneca deopotrivă  

Apele calde acum
mai abitir decât în crucea de foc a zilei
veneau grijulii şi nivelau prin suluri străvezii  
pământul fin în care tălpile noastre grele
lăsaseră amprente adânci

Busturile lor albe se înălţau ca două tufuri calcaroase
în cătarea unui soare de august

Doi prieteni ce se-ntâlneau pe coasta arcuită a mării 
după doi ani de împărtăşit e-mailuri 

Restul poveştii e despre o prietenă comună
care se culcase cu amândoi şi pe care ei au iubit-o
nespus de mult înainte ca ea să-i uşuiască
ca pe nişte cocoşei lipsiţi de creastă

Priveau spre flota aeriană a pescăruşilor guralivi  
Necazul lor nu fusese paiul care rupsese spinarea cămilei
şi nu cei doi băieţi nu deveniseră gay
Şi chiar mă-ntreb de ce am adăugat acest amănunt
dacă-ncepusem să vă povestesc aşa de frumos?...


duminică, 12 iunie 2016

Lecţia despre poezie


                                                     după știți voi cine



se împrumută câteva versuri ce nu se mai citesc

dacă nu se-mprumută se smulg din imaginație și se

trântesc pe un site

se încadrează într-o mișcare culturală se fardează

cu inepții și se iradiază cu aplauze până ce poezia pare

perfectă

după care se contactează un critic literar de preferat un vechi

amic sau unul tânăr în devenire

se laudă poezia până la greață prin presă radio și televiziune

de către tine de către alții și mai ales de către cine nu trebuie

pe urmă se ia un editor și se publică într-un volum

pe copertă: o femeie despuiată titlul cărții și numele poetului

scris incorect

toți dar absolut toți vor spune:

 

ce poet grozav ar fi fost acesta de n-ar fi apărut

greșeala de tipar!

 

 


Viorel


n-are casă. locuiește pe unde nimerește

de obicei sub podul de la ștrand

 

până pe la 4:00-5:00 a.m. adulmecă chiștoace

p-ormă sucombă pentru vreo șapte-opt ore

după care învie și apare blegit și debusolat

cu mandibula în pioneze

 

se holbează la aceeași pereche de căști și pune

obișnuitele întrebări: la ce preț și dacă-s noi

 

n-ai tu lovele. du-te lucrează ș-apoi să revii

 

îmi cere un leu și pleacă la ale sale scârnăvii

mereu din ușă-n ușă mereu de parcă s-ar duce

pe pustii

 

și chiar se duce

 

se ceartă cu unul primește o lețcaie de la altul

„rugămințele” trec viața rămâne

nimănui nu-i pasă că e nespălat ca un câine

că azi-noapte cineva i-a furat salteaua

iar odată cu ea și cureaua

amu și de-ar vrea să se spânzure nu poate

ba ca-ncercat să se-nece dar nu știe să-noate

că „babtistu” care-l cheamă la muncă

îi zice să se pocăiască

dar el pentru 7 lei pe oră nu vrea să trudească

și trebe să existe niște soluții pentru el:

 

 ̶  cu cât îmi dai sony-urile?

 ̶  n-ai tu bani de ele viorele viorel...

 


miercuri, 1 iunie 2016

Pilda bancnotelor


zis-ai că împărăția ta (sau fiul omului) este asemenea

unui cetățean care înainte să plece-n concediu și-a

încredințat averea celor trei slugi după cum urmează:

 

uneia i-a dat cinci bancnote alteia două iar ultimei

dintre ele doar una

apoi s-a dus strigându-le: „vă pup! pa pa!”

 

cu vorbele stăpânului încă-n urechi cea care căpătase

mai mult s-a pus pe treabă și folosindu-se de ceea ce

primise a câștigat tot atâta

la scurtă vreme servitorul care luase două parale

și le-a dublat

însă cel ce se alesese cu una (pentru că nu se pricepea

la afaceri) a săpat în pământ și a îngropat-o

 

după ce-a curs multă apă pe mureș a sosit jupânul

și-a început să le ceară socoteală pentru ceea ce li se predase

imediat cel ce avea zece bancnote a dat-o-n lauda de sine

că să vezi cine-i el și să nu crezi câți bani a făcut

cel cu patru... a ieșit la raport punând aceeași placă

beneficiind și el de bucuria domnului său

 

toate bune și frumoase pân-a apărut sluga cu o singură

bancnotă

care de frică să nu rateze invitația la bairamul angajatorului

s-a apucat să-l țuce-n cur mai abitir ca primele două

și înapoindu-i bancnota pe care o dezgropase cu puțin timp

în urmă nu s-a gândit să adauge bátăr 1% la valoarea ei

(să zicem de-o bere sau de-un pachet de țigări)

lucru care a costat-o enorm

 

nu numai c-a fost făcută în fel și chip și că i-a fost

luată bancnota (fiind oferită celei care avea zece)

ba a și fost aruncată în bezna cea îndepărtată

ca să se împlinească bocetul și trosnirea fălcilor

pe care nababul abia le aștepta

 

adică știa că-i sărac cu duhul (nu degeaba îi dăduse o bancnotă)

și nu l-a trimis la vreun training de angajare/reangajare...

(tot argatul e vinovat)

și a mai spus ca și când n-ar fi fost ocărât îndeajuns

că „celui ce are i se va da și-i va prisosi iar de la cel ce nu are

se va lua și ceea ce i se pare că are”

lăsându-i mască pe cei de față

 

mai bine nu-i dădea nicio lețcaie și cu asta basta!

ar fi fost mulțumit

iar dacă nu s-ar fi putut abține și i-ar fi înmânat acei bani

era firesc ca el – șeful lor – să secere și s-adune de-acolo

de unde slugoiul neghiob n-a putut să semene și să împrăștie

 

să zică mersi că nu i-a pierdut sau că nu s-a apucat de băut

după ce-a văzut cu ochii săi cum unuia i se dau cinci altuia

două iar lui... (șașa bătut de soartă) doar una

 

pă’ e și normal să cadă omu’-n depresie și să nu mai știe

ce să creadă și ce să facă

pormă să vină și patronul cu bălăcăreala

 

asta-i ispravă de om chibzuit?

să zică mulțam că nu i-a tras o cafteală

eu unul...

 

dar publicul vrea un alt final: trimite-l pe stăpân

întru-ntunericul cel mai din afară

la banii lui probabil că l-ar face să lumineze

 

adevărat îți spun: plângerea și scrâșnirea dinților

s-ar împuțina cu un om