Sfârşitul este aproape

ploaia a încetat

 

reîncepe:

rigolele se umplu cu resturi vegetale și ambalaje

de la mcdonald’s

pietonii aleargă într-aiurea cu umbrelele răsfrânte

uzate fiind ștergătoarele de parbriz dezertează

dubița de înghețată se izbește de zid

pruncii sunt strigați de la ferestre terasele își prăvălesc

obloanele

pe taxiuri înfloresc portiere

soarele pare să fi dispărut

e mai rece ca ieri

nu-nțeleg de ce cine ce a făcut

însă-i ok     nu mă mai jenează

a trecut.

nema serviciu biștarii pe terminate

laptopul e-n continuare stricat – acest poem îl scriu

de mână

 

mai ușor în kilogramele aspirațiilor mă prăbușesc

la întâmplare. dau slavă cerului pentru că trăiesc

e ziua sfântului pantelimon

bravo celui care a știut ce să facă în asemenea situații!

 

un veteran de război se plimbă cu nepoțelul

piciul își ridică tenișii cu pompoane arămii și se uită la mine  

e nedumerit: o carte ș-un caiet îmi stau în poală

un pix cu gel între dește

aceeași poziție pe care o aveam când copiam la școală

 

nu te sfii pruncule! așa ceva nu se caută prin părțile

astea

de s-ar prăpădi nu vor suna la poliție nu vor lipi afișe

nici nu-și vor da seama

 

la următoarea străduță bunicul tău va coti la stânga

tu după el direct în buricul bombei

îți va explica pe-ndelete care este treaba:

 

viața nu-i așa cum ți-o prezintă cărțile

ci o halbă cu zeamă de malț ce se consumă moderat

aici am venit și cu tatăl tău. adicția era la modă ș-atunci

se deprinde pe parcurs

trucul?

să ai o meserie bănoasă... apoi vin și plozii și nevasta

rece să fie dacă se poate

nefiltrată.