bine’nțeles că mă-nșel
din jurnalul pe care l-am ținut cât timp am locuit în
italia
reiese că el a fost mereu în preajmă
⁕
o casă de prin câmpurile mănoase ale italiei nord-estice
regiunea veneto
la etaj mama proprietarului. căruntă semiparalizată
își târșâie tălpile proptită într-un suport metalic
cu brațe
rareori în umerii lăsați ai badantei
cum e tare de-o ureche televiziunea italiană ia amploare
când se dezlănțuie gerry scotti și dă câte-o dumă
afară ceața s-a disipat. dimineață își va face din nou
apariția
de la atâta umiditate mi-a lăcrimat caietul cu notițe
e singurul mod în care pot scrie pe trei pagini deodată
macaronarii tușesc și se tem să circule pe jos
castane coapte și-un fel de pescăruși
duhoarea de pește de la periferia comunei pianiga
nu suntem decât în mijlocul bărăganului la 500 de metri
depărtare de cea mai apropiată șosea
doar noi caii vacile și caprele contadinilor cu vile
și mașini de teren
dac-aș reuși să mă întrețin dintr-o activitate
care să nu mă vlăguiască permanent
din banii pe care i-aș câștiga (de-i voi primi)
mi-aș cumpăra un laptop la mâna a doua...
primul meu computer
am 28 de ani
⁕
ceea ce scriu sunt visele pe care le-am avut
efortul de-a le descrie
⁕
la săpat de șanțuri în jurul unei case în construcție
moloz ciment pulbere de var și pe-alocuri cărămizi
fisurate urechelnițe furnici. un picamăr
și două mănuși cauciucate
la ora 12:00 ne-am luat o binemeritată pauză
și toată italia ne-a urmat exemplul
asta până la 13:00 – 13:30
o conservă cu 80 de grame de pești sufocați
într-o supă dubioasă cu lămâie
jumătate de franzelă și biscuiți rotunzi cu cremă de
cacao
salahorii și-au uitat limba maternă
ăștia și când se insultă o fac în limba statului în care
își duc veacul
fiecare un actor într-un grande fratello al tribului său
scandalagii de sămânță alterată ce se prostituează
ca să fie în rând cu înalta pulime
androizi ce lucrează de la 7 la 7 pentru a-și achiziționa
un audi cu care să meargă ogni domenica la un grătar
și-ntrucât e în drum niște moretti la doză
cât să-și burdușească portbagajul
idealuri dificil de atins spre care aspiră salivând febril
cei rămași a casa
– patria celor cu slănină și parizer
pe masă
ce-și prăjesc micii prin balcoane de bloc
partea captivantă a zilei:
printre cutiile neclintite de gresie și faianță
furișându-ne
ne-am urinat într-o țeavă portocalie
cu diametrul de 200 mm... șanfrenată
pe care ulterior am udat-o cu furtunul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu