⁕
mă antrenez sufletește pentru ziua de mâine
cel de lângă mine sforăie și pare că se hlizește
în sinea lui ostenită știind că nu am ce-i face
tușesc se oprește recidivează
judecând după maniera în care horcăie îi puteam da
un verdict necruțător
cel mai probabil unui intelect de genul i se rupe de
elementele (derizorii) pe care le are în subordine
după trei păhărele de grappa
problema se tranșează altfel
⁕
îl citesc pe pavese în italiană și
întins pe șezlongul pliabil din mijlocul miriștii
iscodesc azurul bolții
ce mi-a rămas în minte sunt reflecțiile lui cu privire
la sinucidere dacă nu cumva le-oi fi încurcat cu cele
ale lui p. p. pasolini
⁕
de ce să recurgi la...?
cineva este ahtiat după mere însă nu poate să le aibă
lipsa acelor obiecte
declanșează o serie de stimulenți
prielnici sucombării
privat de motivația pentru a trăi – de vreme ce nu poate
să se înfrupte nici măcar dintr-un măr – se simte îndreptățit
să-și facă singur seama
pentru el marmelada
nu e soluția
și nu ne referim la atașamentul pervertit față de
chestiunile
mundane și implicit la consolările provenite în urma
întrebuințării lor
ci pur și simplu la dibuirea
că de-acum încolo viața lui
nu va cunoaște eudaimonia
va fi un chin
și deci un NONSENS
filosofia buddhistă tatonează această temă:
totul este suferință bárem aici pe pământ
surmontând omniprezenta durere
vom adulmeca un GOL – apofaticul gol ce ne-a cadorisit
eterna jale
așadar străduiește-te să te desprinzi și acceptă pustiul
în care vei plonja mai târziu
leziunile fac imposibilă întrezărirea unei emancipări
feerice
jubilarea de dincolo va fi vidul absolut după al cărui
chip
a fost plăsmuit vidul nostru
⁕
văd prin oameni cum vede dumnezeu prin timp
și mă-nspăimânt de ceea ce văd
o amoralitate vârtoasă un nesaț irezistibil pentru ipocrizii
...fleacuri și psihoze
pe de-o parte rigizi pe de alta flexibili
își durează existența pe exerciții de mestecare și
deglutiție
ca să-și picteze o reputație
pentru că dorel a fost făcut pentru sâmbătă nu invers
îi simt. fierb pe dinăuntru
unii ar vrea să-mi spună verde-n ochi dar hopa
că nu-s persoana potrivită...
locul potrivit...
...
eu văd prin ei cum vede providența prin erele geologice
și mă tulbur
își comandă o șaormă și înaintează cu un țenti
în cernoziom
puțini cei cu
care pot dialoga
la mai mult de-un ce
faci și-o hai pa nu pot să
m-aștept de la ei
în consecință mă invit la televizor
adio ataraxie
⁕
e uluitor cât pot unii stranièri să muncească
langoarea mă ia de mână în timp ce-i scanez
unica scăpare lectura
unu. voi citi și voi fi viu?
doi. o biografie neredundantă sau capitularea în fața
condiționării?
mă salvează max weber:
„ideea de «obligație profesională» bântuie prin viața
noastră
ca o fantomă a unor conținuturi de credințe religioase”
de aceea românii sunt un popor evlavios
iar eu fugind de târnăcop și de lopată
un artist
notez cu stiloul ca să-mi îndrept scrisul
îmi prepar sandviciurile pentru a doua zi
apoi îmi scutur ghetele de noroi
mario giuliacci ne anunță că mâine vremea va fi
predominant însorită
colegul de baracă începe să respire greu
nasol e că o să adoarmă pe spate
dacă iisus o fi sforăit cândva (că de plâns a plâns)
ar fi îndrăznit vreunul dintre apostoli să-l scoată afară?
și câți își vor da seama că cele 24 de rânduri despre
sinucidere n-au fost redactate de pavese
și nici de pasolini?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu