⁕
mă pregătesc sufletește pentru ziua de mâine
cel de lângă mine sforăie și pare că-și râde
în sinea lui ostenită știind că nu am ce-i face
tușesc se oprește recidivează
cred că freud ar fi putut da un verdict
judecând după maniera în care horcăie
cel mai probabil e că unui subconștient de genul
n-are de ce să nu i se rupă de elemente derizorii pe care
le are în subordine
după trei pahare de grappa
problema se tranșează altfel
⁕
îl citesc pe pavese în italiană și
întins pe șezlongul de lemn din spatele casei
privesc spre orizontul azur al zilei de mâine
ce mi-a rămas în minte sunt reflecțiile lui cu privire
la sinucidere dacă nu cumva le-oi fi încurcat cu cele
ale lui p. p. pasolini
⁕
de ce sinuciderea? simplu
cineva este ahtiat după mere însă nu poate să le aibă
lipsa acelor obiecte declanșează o serie de stimulenți
prielnici sinuciderii
privat de motivația pentru a trăi – de vreme ce nu poate
să se înfrupte nici măcar dintr-un măr – se simte îndreptățit
să-și facă singur seama
pentru el fiertura de mere nu e soluția
și nu ne referim la atașamentul pervertit față de
chestiunile
mundane și implicit la plăcerile rezultate în urma
întrebuințării lor
ci pur și simplu la a conștientiza că viața lui
de-acum încolo
nu va cunoaște fericirea. va fi un chin și deci
un NONSENS
filosofia buddhistă tatonează această temă:
totul este suferință bárem aici pe pământ
surmontând omniprezenta durere
vom avea parte de un GOL – apofaticul gol ce ne-a cadorisit
veșnica suferință
așadar străduiește-te să te desprinzi și acceptă pustiul
în care vei plonja mai târziu
durerea face imposibilă întrezărirea unei emancipări
feerice
jubilarea de dincolo va fi vidul absolut dupre al cărui
chip
a fost creat vidul nostru
⁕
văd prin oameni cum vede dumnezeu prin timp
și mă-nspăimânt de ceea ce văd
o amoralitate vârtoasă un nesaț irezistibil pentru ipocrizii
fleacuri și psihoze
sunt pe de-o parte morți pe de alta vii
își durează existența pe exerciții de mestecare și
deglutiție
ca să-și picteze un nume
pentru că omul a fost făcut pentru sâmbătă nu invers
îi simt. fierb pe dinăuntru
unii ar vrea să-mi spună verde-n ochi dar hopa
că nu-s persoana potrivită...
locul
potrivit...
timpul...
eu văd prin ei cum vede providența prin timp
și mă tulbur
își comandă o șaormă și înaintează cu un țenti
în pământ
puțini sunt cei cu care pot dialoga chit că la mai mult
de-un ce faci și-o
hai pa
nu pot să m-aștept de la ei
în consecință mă invit singur la televizor
adio ataraxie
⁕
e uluitor cât pot unii stranièri să muncească
langoarea mă ia de mână în timp ce-i scanez
unica scăpare e cititul
unu. voi citi și voi fi viu?
doi. o viață fără rest sau fuga din fața condiționării?
mă salvează max weber:
„ideea de «obligație profesională» bântuie prin viața
noastră
ca o fantomă a unor conținuturi de credințe religioase”
de aceea românii sunt un popor evlavios
iar eu fugind de târnăcop și de lopată sunt un artist
notez cu stiloul ca să-mi îndrept scrisul
îmi prepar sandviciurile pentru a doua zi
apoi îmi scutur ghetele de noroi
mario giuliacci ne anunță că mâine vremea va fi
predominant însorită
colegul de baracă începe să respire greu
nasol e că o să adoarmă pe spate
dacă iisus o fi sforăit cândva (că de plâns a plâns)
ar fi îndrăznit vreunul dintre apostoli să-l scoată afară?
și câți își vor da seama că cele 24 de rânduri despre
sinucidere nu sunt scrise de pavese
și nici de pasolini?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu