azi-noapte înainte
de-a mă băga în pat am citit
patru capitole din evanghelia sfântului ioan
dimineață în secundele dulci premergătoare trezirii
visam că zbor cu avionul
prima zi la serviciu:
douăsprezece ore de stat smirnă cu prestanța unui avocat
mâinile pe lângă corp privirea-n față
vă pot ajuta?... vă pot oferi?... vă pot fi de folos?...
și alte moduri de a-i întâmpina pe posibilii și
imposibilii clienți
laolaltă cu progeniturile lor
ce confundă culoarul dintre rafturi cu pista de karting
am învățat că N vine de la negru GR de la gri
unde și cum ar trebui aliniate produsele
ș. a. m. d.
m-am împrietenit cu mircea paznicul prăvăliei
„decât să lucrez pe nouă milioane ca voi
mai bine lenevesc pe opt” – nimic mai adevărat
„și vezi că ies la o țigară”
mă retrag în camera mea sincronă și-mi propun să memorez
câteva coduri
doi gitani. unul către celălalt ca și când n-ar fi pus
nici doi bani în căciula noastră: „stai pe loc hermano
c-aci miroase a china!” și-au plecat imediat
din nou... nimic mai adevărat
văzusem scena undeva:
cum se îndepărtează amândoi în costume negre
cu pantaloni lungi da’ cam scurți
de li se văd șosetele
le mai lipseau pălăriile
ni s-a adus la cunoștință ca la armată că ne-a fost livrat
un meil iar
meilu’ ăsta i-ar fi zis șefei de tură
că superiorii noștri o să vină să ne spioneze
casiera a adăugat că dacă-s lați în umeri cu piept de oțel
înseamnă că-s ei. pot veni și-n șlapi...
așa că s-avem grijă!
patruzeci și nouă de pieptoși am numărat până la închidere
n-a venit nici dracul
la zece fără cinci ne-am schimbat
mircea ne-a inspectat gențile spre lauda regulamentului
de ordine
interioară
eu i-am controlat superficial plasa de kaufland
am ieșit și s-a tras grilajul
m-am strecurat printre baloanele de apă & săpun ale
unei
mame ce-i râdea în nas fetiței lăsate în urmă
cu tot cu vocea frenetică a tatălui
stația de tramvai
miasma patologică din drumul spre casă
eram să alunec pe colajul de flegme policrome ale unui
bețivan jigărit ce se aciuează cu ortacii săi
sub treptele pe care pășesc când vreau să intru în bloc
blocul nostru
cu interfon spațiu de joacă și băncuțe
cu spetează
cât de neverosimil e acest „nostru”!
un cutremur ca-n filipine și vom rămâne și noi pe drumuri
cum de găsim atâta forță într-un cuvânt atât de modest
dar vinovat de toate
un cuvânt ce-n realitate nu ne aparține?
dau să-mi introduc cartela în fanta dispozitivului
de deschidere a ușii
trei dulăi maidanezi latră visceral spre-o cățea râioasă
ce dă târcoale pubelelor în must
vecinul de la doi iese-n viteză se beșește cu fermitate
adică nemțește
și trece pe lângă mine ca marfarul prin gara pașcani
instinctiv îl trimit înapoi în mă-sa
la colț se-ntâlnește cu o tipă înaltă. toată-n colanți
îl mai înjur încă o dată
nea gică boschetarul îi cere cu brațul întins o țigară
când ușa se închide iar zăvorul electric face clic
aud doar „fumeaz-o pe asta gicuță!”
și mi-l închipui cum își duce mâna
la prohab.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu