în vremurile în care aerul era lesne de respirat
un tânăr putea să intre ucenic la un maistru
și după patru-cinci ani își întreținea singur familia
era – cum se spunea pe-atunci
un flăcău cu ambiț
cunoștea o femeie o lăsa grea de câteva ori
ș-apoi își aștepta șfârșitul pe lavița din prispa casei
era – și cei mai mulți așa ar fi spus
un bărbat în toată regula
acum
când clopotele bat de utrenie iar eu mă-ndrept
răcorind trotuarul spre calvar
mă gândesc că dacă i-aș fi răspuns cafegiului că merg
la slujbă ar fi
fost ca și cum i-aș fi spus că mă duc la
înmormântarea mea
și nu e decât 7:30. soția și copiii dorm liniștiți
în paturile lor
lacrimile n-au ajutat pe nimeni
niciodată
mă uit în buzunar și-mi număr restul de la 50
nu-ndeajuns cât să-i mulțumească pe gropari
și pe cantor
mai mult n-am putut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu