mi s-a zis să
nu mai scriu că sunt obosit și că mintea
mă pilotează prea des purtată de brizele pacificului
spre faza cu idealul
nostru și traiul altora
banal pentru hipsteri: o casă de vară în direcția mării
și-un cățel ce așteaptă cuminte la ușă
pentru mine siguranța unei încăperi în care să mă
deconectez
m-am făcut că nu-i aud
„librărese cautăm librar”
mi le și imaginam cum scrutează trecătorii cu lupa în mână
cu câteva luni în urmă le expediasem un CV cu chenar
bej
avea o poză în care părul meu lung contrasta cu zâmbetul
tembel afișat la vederea aparatului digital
am decupat-o dintr-o fotografie de grup
fuseserăm la colindat sau ceva similar și eram veseli
o faptă benevolă. cineva ne făcuse rost de benzină...
în fine. ceva legat de pacea și solidaritatea antropoidelor
și tot rahatul duios pe care nu-l pricepem
dar nici nu-l uităm
ca duduile când au decis să nu mă sune
și evident sunt iarăși trist
văd cum se distrează și dau cep unui butoi de cabernet
poate au dreptate
fie că vinzi cărți și creioane fie că vinzi pantofi de
damă
tot vânzător se cheamă că ești
iar dac-ai pregătit monetarul și nu e nimeni în magazin
tacă-ți fleanca și stinge lumina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu