sâmbătă, 11 martie 2017

Jurnal de idei (theo)logice 2006-2009

8.

Discutam cu fratele I. despre sfârșitul lumii, plecând de la vorbele lui Gigi Becali. Citez din memorie: Pecetea lui antihrist (sau a diavolului – nu mai rețin) asupra Parlamentului României, dacă va accepta legea cu privire la legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex.

 

Conversație sinuoasă: am parcurs „în întregime” schisma și doctrina Bisericii, am dat vina pe ecumenism, am debitat cuvinte mari despre omul nou al comunismului, ca să ajungem la ceea ce a stat la baza tuturor nenorocirilor de pe mapamond – masoneria.

Curios, cum pentru orice problemă „nouă” sub soare, ce se ivește în grădina Maicii Domnului (străjuită nonstop de bodyguarzii Duhului Sfânt), de vină sunt (ca de fiecare dată) alții, iar aceștia nu pot fi decât depravați până-n oase.

Prin urmare, nu construirea lăcașurilor de cult prin spălări de bani, ci dreptul la recunoaștere civilă a unei minorități din populația țării. Nu simonia împământenită în sânul episcopiilor pravoslavnice, ci legiferarea unor măsuri firești într-o societate ce se vrea creștină, deci tolerantă cu slăbiciunile unora. Nu averile necunoscute-n totalitate ale BOR-ului, nici ale altor Biserici Autocefale, ci sărăcia cu duhul a urmașilor unui creștinism ubicuu, ce modelează omenirea de douăzeci de veacuri încoace. Nu însemnările perverse din așa-zisele îndreptare de spovedanie (unde stă scris negru pe alb că femeia trebuie să mărturisească dacă și-a ras părțile ascunse ale trupului, dacă a purtat pantaloni, dacă a stat capră sau a luat-o sus, precum și alte lucruri la fel de interesante pentru un psihanalist de talia lui Dumnezeu), ci faptul inexplicabil (și, -n consecință, inacuzabil) de a te simți atras de unele persoane de același sex cu tine și de a cere promulgarea unei legi prin care orice individ care are această înclinație să fie tratat (cel puțin din punct de vedere social) ca o persoană (și adaug) umană, cu aceleași privilegii ca oricine altcineva – ei, astea sunt chestiunile arzătoare de grija cărora nu pot s-adoarmă mai-marii noștri într-ale mântuirii.

Ce bine că, pentru unii dintre noi, anumite probleme se rezolvă rapid cu câte-un extraveral!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu