a patra parte
Pornind de le cele spuse de sfântul Grigorie al Nissei
în legătură cu omul cel întâi plăsmuit: „prin expresia indefinită desemnează
întreaga omenire (...) Iară omul a fost făcut dupre Chipul [lui Dumnezeu];
adică, dupre firea sa, el este întreg în asemănarea lui Dumnezeu. Deci s’a făcut, prin Înțelepciunea cea
Atotputernică, nu o parte a întregului, ci dintr’o dată toată plinătatea firii.”
Și adaugă părintele Sofronie, printre multe
altele, că fiecare dintre noi (ăștia care ne petrecem timpul visând la stele și
mărgele), dacă își ia în serios statutul său de persoană, trebuie să poarte în el, în chip real, întreaga plinătate
a ființei, pentru a-și însuși acea împlinire
universală despre care vorbește sfântul Grigorie.
Altfel spus, subsemnatul – în cazul în care
plănuiește să dobândească, la cote maxime, plenitudinea existenței dumnezeiești
în viața de apoi – este nevoit, aici, pe pământ, să poarte în mintea sa și-n
sufletul său întreaga omenire. Fiindcă
trebuie să mă înfățișez vrednic de chipul
pe care-l port în mine. În concluzie, sunteți invitați să vă cuibăriți în
măruntaiele ființei mele la orice oră din zi și din noapte. Atât voi, cei vii,
cât și voi, cei morți. Tot ce vă cer este să vă descălțați la intrare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu