a treia parte
Cum se dau unii de ceasul morții când vine vorba
să convertească pe cineva! Cărți, reviste, conferințe a.s.c.o.r., icoane pe
lemn... Și peste toate, ca un clopot de plumb, un nesfârșit monolog despre ce, cum
și cât anume. Biserici, preoți,
călugări, duhovnici, evlavioase canalii, rețete... Ai impresia că Dumnezeu ne-a
abandonat și i-a lăsat pe acești spiriduși ca să-i continue meseria. Trei mătănii
înainte și două după. Fruntea ș-apoi tuberculul buzei superioare. Aghiasma mare
pe stomacul gol, iar cea mică chiar dacă ai mâncat, dar până la ora șase. Doar
lumânări de ceară. Viețile sfinților – cu precădere cuvioși. Catolicii nu au
har. Protestanții n-au decât două taine. Americanii îl au pe Antihrist. Și cu
toții vor să ne tragă clapa. Știm noi. Spun că au de gând să vină la Ortodoxie,
însă de fapt se folosesc de ea ca să se arate mai presus de noi. Mândria. Starea
primordială a celui rău. Tre’ s-avem grijă cui îi întindem mâna. Și câinele pe care l-am crescut de mic
poate să ne-o muște. Întrucât Hristos se află în Biserica Sa Cea Una – Ortodoxă,
este nevoie de multă răbdare și tenacitate pentru a nu greși în alegerea
persoanelor dornice să-și schimbe părerile, mă iertați, convingerile religios-moral-existențiale.
Pentru că, presupunând că cei vizați își vor bate joc de munca depusă, nu-i
lucru mic dacă-l alungi pe Dumnezeu din viața ta, măi băiete. Fugi și te
spovedește numaidecât!
Ce bine că de aici, de la înălțimea scrierilor
părintelui Sofronie, lumea pare a fi deja salvată! În cazul în care nu aș fi
găsit un asemenea om, l-aș fi rugat pe Dumnezeu să-și procure un Glock cu
amortizor și să mi-l așeze, ca ploaia pe lână, la căpătâi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu