a treia parte
Cum se dau unii de ceasul morții când vine vorba să
convertească pe cineva! Cărți, reviste, conferințe a.s.c.o.r., icoane pe lemn...
Și peste toate, ca un clopot de plumb, un nesfârșit monolog despre ce, cum
și cât anume. Biserici, preoți, călugări,
duhovnici, evlavioase canalii, rețete... Ai impresia că Dumnezeu ne-a abandonat
și i-a lăsat pe acești spiriduși ca să-i continue meseria. Trei mătănii înainte
și două după. Fruntea ș-apoi tuberculul buzei superioare. Aghiasma mare pe
stomacul gol, iar cea mică chiar dacă ai mâncat, dar până la ora șase. Doar lumânări
de ceară. Viețile sfinților – cu precădere cuvioși. Catolicii nu au har. Protestanții
n-au decât două taine. Americanii îl au pe Antihrist. Și cu toții vor să ne
tragă clapa. Știm noi. Spun că au de gând să vină la Ortodoxie, însă de fapt se
folosesc de ea ca să se arate mai presus de noi. Mândria. Starea primordială a
celui rău. Tre’ s-avem grijă
cui îi întindem mâna. Și câinele pe care l-am crescut poate să ne-o muște. Întrucât
Hristos se află în Biserica Sa Cea Una – Ortodoxă, este nevoie de multă răbdare
și tenacitate pentru a nu greși în alegerea persoanelor dornice să-și schimbe părerile,
mă iertați, convingerile religios-moral-existențiale. Presupunând că cei vizați
își vor bate joc de munca depusă, nu-i lucru mic dacă-l alungi pe Dumnezeu din viața
ta, măi băiete. Fugi și te spovedește numaidecât!
Ce bine că de aici, de la înălțimea scrierilor părintelui
Sofronie, lumea pare a fi deja salvată! În cazul în care nu aș fi găsit un
asemenea om, l-aș fi rugat pe Dumnezeu să-și procure un Glock cu amortizor și să
mi-l așeze, ca ploaia pe lână, la căpătâi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu