În fiecare
dimineață uit cum este.
Văd cum se
ridică fumul
În pași mari
peste oraș.
Sunt al nimănui.
Atunci, mi-aduc
aminte de pantofii mei,
Cum trebuie să-i
încalț,
Cum aplecându-mă ca
să-mi leg șireturile
Voi privi în pământ.
(Foto © flickr.com, Benoa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu