Poem

Nu vorbea deși începuse să se miște

Continua să-și țină ochii închiși

Probabil nu voia să le vadă pe asistente

Când îi schimbă scutecul

 

M-a prins de mână și a strâns-o cât să-nțeleg că nu

Renunță

Maică-sa mă privea de parcă l-aș fi știut de-o viață

Trebuia să-mi joc rolul

 

Mi-am amintit de-o-ntâmplare

Un înțelept îl întrebase pe Dumnezeu de ce îngăduie

Atâta suferință

Dumnezeu i-a răspuns prompt: „N-ai murit tu pentru ei”

 

Cu alte cuvinte vezi-ți de treabă

Ceea ce-aș fi putut să fac și eu doar că gândesc mereu

Cu voce tare

 

Maică-sa nu părea convinsă gagică-mea își dete ochii

Peste cap

Puteam să jur că nu greșisem cu nimic.

(Foto © flickr.com, chrisfriel)