Faceți cunoștință cu Boby, mirobolantul vițel al
clanului princiar de Crișana. Ca orice progenitură lipsită de frați și surori,
a fost educat în spiritul nobil al lui fă ce vrei și bagatelizează părerile celorlalți.
Ți-e foame? Așteaptă să-ți pice-n poală. Ți-e sete? Kauflandul este aproape.
Iei merțanul și – jap! – direct în portbagaj, de coș n-au nevoie decât
invalizii... sau, eventual, suni pe careva, comanzi și-ți aduce. Când întinzi mâna
către un servitor, procedează corect: Reproșează-i ceva! Și fii cu
luare-aminte: Întotdeauna există și complici.
Să nu te pună spurcatul să-i ajuți! să ai mereu
ochii-n cinci! înăsprește-ți vocea! pune-i la zid! Îndurarea e pentru cei ca
noi, dar tu deosebește-te, lustruiește-ți talanga, opintește-ți coada, alungă
muștele!... timp în care îți faci și-un selfie. Dacă nu află cireada că-i
desconsideri pe cei care nu-și permit un frizer, poți să te castrezi singur.
Pune-ți uniforma de tanchist! turează motorul! calcă pedala până la fund! ...și
pe țeasta lor, pân’ se
pulverizează. Plebea trebuie ținută în șapte frâie... TU EȘTI SINGURUL CARE POȚI
S-O CORIJEZI.
Cum mi-a șprehănit după ce m-a trimis la „vaca”
din 106, dar s-a lămurit că n-are cu cine:
─ Păi așa se parchează? Fut-o-n aripă! Și dungile
alea albe pentru ce-s? Să aterizeze avioanele? ’Tu-i morții ei de zdreanță. Bă, să-m’ bag... Zici că s-o tâmpit lumea. Jur că
trag ciment și pun cărămizi. Uită-te la dubița aia! Ocupă două locuri...
Bine’nțeles că nu lucra nicăieri. Avea, la fel ca pruncii lu’ mătușă-sa, un procent din închirieri, iar
în rest... freca buha. Mai puțin când dădea o raită prin cartier și defila
sictirit prin fața hotelului – scrupulosul supervizor din umbră. Îndată te
pomeneai cu el, verificând, chipurile, dacă-s aprinse becurile pe terasă,
dac-au plecat muzicanții și (cel mai important) câți sfanți are să capete.
Când era în toane rele, neinițiat în tainele rușinii, îi poruncea consoartei. Însă
principesa Sisi, hipnotizată de noul ei smartphone, uita pentr-o oră-două de ce
se măritase, și sosea când îmi era somnul mai drag. Îngăima câteva cuvinte, mă
apostrofa, deoarece găsise ușa încuiată, iar pe mine picotind în post, și-mi
arunca o privire disprețuitoare, cu efect de cafea tare, care – presupunând c-aș
fi ațipit la loc – dezlănțuia coșmaruri și migrene.
Acum o săptămână, pe la trei și ceva, îl deranjase
pe un coleg de-al meu, fiindcă rămăsese fără țigări. Și cum biștarii nu se fac
prin muncă, ci doar dacă te adresezi celor care-o profesează, de cum l-a zărit
s-a apucat să-i toarne:
─ Hai, sclavule!... Cu viteză. Mai sunt și alții
care tre’ să se odihnească. Iară
tai frunză la câini pe cheltuiala altuia? De te mai prind, îți aduni
catrafusele și Pa!
Numai că el, obraznic și nu cu toate țiglele pe
casă, își strânse prohabul cu ambele mâini și-i replică imediat:
─ Pap-o tu!
Și dă-i și ceartă-te cu fufa, sculându-i și înfuriindu-i
pe clienți. La un moment dat și-a făcut apariția Bobiță, cu o falcă-n cer și cu
una-n pământ, să-l omoare în bătaie pe recepționer, ăla fugi în restaurant,
scoase din sertar un cuțit pentru unt și dulceață, de la etaj li se strigă
„Potoliți-vă, măi copii!”, iar vițelul ripostă instinctiv cu „Tu vorbești?
Du-te și ia lecții, că nu știi să-ți parchezi mașina!” Urlau de răsuna văzduhul
pân’ la podul Traian, tulburându-le
pe prostituatele care făceau trotuarul, și care, aglomerând carosabilul, dădeau
din coate, ca la bâlci, printre tirurile și microbuzele ce le claxonau:
─ Vezi, Lăcrămioară, de ce nu m-am însurat io?
murmura travestitul... Niște mitocani.
─ Uită-te fă, pe unde umbli!
─ Fă e mă-ta.
Un echipaj de poliție ce pornise la vânătoare de
mistreți și căprioare s-a preocupat nițel de sănătatea scandalagiilor, a luat
declarații, a împărțit amenzi și le-a urat „Numa’ bine!” înainte să demareze cu Loganurile lor
ramolite, prilej favorabil pentru dilău să șutească încasările din ziua
respectivă, și anume leafa pe-o lună, juma de chirie, amenda cu pricina și două
numere cu Lăcrămioara.
─ Și nu te-au dat în judecată, nu te-au chemat la
Secție?
─ Pentru ce? Camera video nu bate pe casa de
marcat.
─ Eu aș fi intrat în panică.
─ Chill, bos! Nu-s nici primul și nici ultimul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu