Faceți cunoștință cu Boby, mirobolantul vițel al
clanului princiar de Crișana. Ca orice progenitură lipsită de frați și surori, și
el a fost educat în spiritul nobil al lui fă ce vrei și nu-băga-în-seamă-părerile-celorlalți:
Ți-e foame? Așteaptă să-ți pice-n poală. Ți-e sete? Kauflandul este aproape. Iei
merțanul și – jap! – direct în portbagaj, de coș n-au nevoie decât invalizii...
sau, eventual, suni pe careva, comanzi și-ți aduce. Când întinzi mâna către un
servitor, procedează corect: Reproșează-i ceva! Și fii cu luare-aminte: Întotdeauna
există și complici.
Să nu te pună spurcatul să-i ajuți! să ai mereu
ochii-n cinci! înăsprește-ți vocea! pune-i la zid! Îndurarea e pentru cei ca
noi, dar tu deosebește-te și-ntre ei. Lustruiește-ți talanga! încordează-ți
coada! alungă muștele!... timp în care îți faci și-un selfie. Dacă nu află cireada
că-i desconsideri pe cei care nu-și permit un frizer, poți să te castrezi singur.
Pune-ți uniforma de tanchist! turează motorul! calcă pedala până la fund! ...iar
pe țeasta lor pân’ se
pulverizează. Plebea trebuie ținută în șapte frâie... TU EȘTI SINGURUL CARE
POȚI S-O ÎNDREPȚI.
Cum mi-a zis după ce m-a trimis la vaca din 106,
dar s-a lămurit că n-are cu cine:
─ Păi așa se parchează? Fut-o-n aripă! Și dungile
alea albe pentru ce-s? Să aterizeze avioanele? ’Tu-i morții ei de zdreanță. Bă, să-m’ bag... Zici că s-o tâmpit lumea. Jur că
trag ciment și pun cărămizi. Uită-te la dubița aia! Ocupă două locuri...
Bine’nțeles că nu lucra nicăieri. Avea, la fel ca pruncii lu’ mătușă-sa, un procent din închirieri, iar
în rest freca buha. Mai puțin când dădea o raită prin cartier și defila
sictirit prin fața hotelului – scrupulosul supervizor din umbră. Îndată te
pomeneai cu el, verificând, chipurile, dacă-s aprinse becurile pe terasă, dac-au
plecat muzicanții și – cel mai important – cât leuștean are să capete.
Când era în toane rele, neinițiat în tainele rușinii, îi poruncea consoartei. Însă
principesa Sisi, hipnotizată de noul ei smartphone, uita pentr-o oră-două de ce
se măritase, și sosea când îmi era somnul mai drag. Îngăima câteva cuvinte, mă
apostrofa, deoarece găsise ușa încuiată, iar pe mine picotind în post, și-mi
arunca o privire disprețuitoare, cu efect de cafea tare, care – presupunând c-aș
fi ațipit la loc – dezlănțuia coșmaruri și migrene.
Acum o săptămână, pe la trei și ceva, îl deranjase
pe-un coleg de-al meu, fiindcă rămăsese fără țigări. Și cum biștarii nu se fac prin
muncă, ci doar dacă te adresezi celor care-o profesează, de cum l-a zărit s-a
apucat să-i toarne:
─ Hai, bă sclavule!... Cu viteză. Mai sunt și
alții care tre’ să se
odihnească. Și iară tai frunză la câini pe cheltuiala altuia? De te mai prind,
îți aduni catrafusele și Pa!
Numai că el, obraznic și nu cu toate țiglele pe
casă, se strânse cu ambele mâini de prohab și-i replică imediat:
─ Pap-o tu!
Și dă-i și ceartă-te cu proasta, sculându-i și
înfuriindu-i pe clienți. La un moment dat și-a făcut apariția Bobiță, cu o
falcă-n cer și cu una-n pământ, să-l omoare în bătaie pe recepționer, ăla fugi
în restaurant, scoase din sertar un cuțit pentru unt și dulceață, de la etaj li
se strigă „Potoliți-vă, măi copii!”, iar vițelul ripostă instinctiv cu „Tu
vorbești? Du-te și ia lecții, că nu știi să-ți parchezi mașina!” Urlau de
răsuna văzduhul pân’ la podul
Traian, tulburându-le pe prostituatele care făceau trotuarul, și care, aglomerând
carosabilul, dădeau din coate, ca la bâlci, printre tirurile și microbuzele ce
le claxonau:
─ Vezi, Lăcrămioară, de ce nu m-am însurat io? cârcotea
travestitul... Niște mitocani.
─ Uită-te fă, pe unde umbli!
─ Fă e mă-ta.
În fine, un echipaj de poliție ce pornise la
vânătoare de mistreți și căprioare s-a preocupat nițel de sănătatea
scandalagiilor, a luat declarații, a împărțit amenzi și le-a urat „Numa’ bine!” înainte să demareze cu Loganurile
lor ramolite, prilej favorabil pentru dilău să șutească încasările din ziua
respectivă, și anume leafa pe-o lună, juma de chirie, amenda cu pricina și două
numere cu Lăcrămioara.
─ Și nu te-au dat în judecată, nu te-au chemat la
Secție?
─ Pentru ce? Camera video nu bate pe casa de
marcat.
─ Eu aș fi intrat în panică.
─ Chill, bos! Nu-s nici primul și nici ultimul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu