Azi în sat e nuntă mare... nu că m-ar interesa în
mod special, dar cum majoritatea încep după ce soarele cade-n chindie și se
isprăvesc la revărsatul zorilor, nu pot decât să mai controlez o dată dacă
mi-am luat dopurile de urechi și calmantele, pentru că nici petrecerea din noaptea
asta n-o să facă rabat la gălăgie și dezmăț. Așadar: „Contactați-i pe nepricepuții...
pardon, pe experții de la Sonorizări Nunți și Botezuri, pregătiți-le terenul,
ștergeți praful, curățați geamurile, măturați și spălați pardoseala, p-ormă o
să vină Marin să potrivească mezanplasul și s-aducă ultimele retușuri... de
fotografi se ocupă prietenii mirelui... iar dacă bucătarul face nazuri,
administrați-i un păhărel de Jack cu energizant, și-o să zburde de zici că-i
nunta lu’ fie-sa. Hai că
știți procedura, nu mai faceți pe proștii!”
Și-ntr-adevăr nu puteam spune că nu fuseserăm
instruiți într-ale parangheliilor creștine, cu preotul care le dă mirilor
pișcotul înmuiat în vin, și hora ce se-ncinge în mijlocul bisericii pe
acordurile profetului Isaia, și coloana de automobile împodobite cu panglici, fundițe
și buchete de flori, ce-și croiește drum printre pietonii ce traversează,
salivând la vederea păpușii crăcănate de pe capota limuzinei din vârful
alaiului, întreaga ciurdă apăsând fără milă claxonul, prin mahalale și buricul
târgului, până la sala
festivă... simboluri de cruzime și de batjocură la adresa omenirii.
─ Nu fi nesimțit! se răsti șefa la Ianuș.
─ Ce dacă-s expirate? E doar apă.
─ Eu n-am nevoie de belele, auzi! Îmi face unu
reclamație ș-apoi îmi pușcă ANPC-ul o amendă de-o să lucri gratis juma de an.
─ Păi se duce, scrijelind cu unghia petul siniliu.
─ Atunci spune-i lu’ Vasi să-ți dea un pic de spirt și câteva discuri de vată, și,
dacă tot mergi încolo, roagă-l să scoată carnea tocată și salata de vinete din
congelator, întreab-o pe Flori dac-a terminat de călcat fețele de masă și pe
Luci dacă se mai închină mult la maioneza aia – făcându-și de lucru c-un
tirbușon cu aripioare și c-o grămăjoară de furculițe limpezite, puse la scurs.
Pe pagina de Facebook a hotelului au apărut deja
primele imagini menite să sporească ciuda amicilor proaspeților însurăței și a
tuturor gură-cască de pe rețelele de socializare, inși a căror biografie se
reduce la două parole: „ÎN ZADAR”, lichele sentimentale ce s-au grăbit să-și
afișeze comment-urile canonice: „Casă de piatră...” „E superb...” „Felicitări...”
„Infinite bucurii și realizări...” „Vă pup, frumoșii mei...”, și unul cică
hazliu, dar cât se poate de verosimil: „Condoleanțe ☺”. Cu alte cuvinte, ne doare-n
cot de voi, ați avut noroc cu socrii... peste maximum o lună vă reîntoarceți la
fabrică, hai, nu vă mai spargeți în beșini! încetați odată cu mutrele alea de
cabaret! Și ce-i cu rochia aceea de muzeu? Zici c-a purtat-o Ana Pauker și miile
de cotarle care-au crezut-o: „Bărbați și femei din toate țările, uniți-vă!”,
dar mai întâi luați-vă toate măsurile de precauție în păstrarea neîntinată a
căsătoriei... cum a făcut ginerele nostru după ce i-a ajuns la urechi un zvon de
trădare, iar nasul lui de ceară a dibuit primejdia, drept urmare, și-a cumpărat
o minicameră de supraveghere (tip spy)
pentru fiecare încăpere a apartamentului, ca să îndepărteze orice suspiciune
legată de fidelitatea viitoarei soții, refugiul definitiv al celui care a fost
crescut în sânul unei comunități bigote, cu tată pastor la Biserica Harul și
unchiul diacon la Biserica Dragostea, cu stăruință
de trei ori pe an și misiuni de
evanghelizare cât mai dese, profund devotat trăirilor biblice spre care
tânjea zi de zi – chestii cu care i se împuiase capul de când era de-o șchioapă.
Dar până astăzi, când – după ce i s-a spulberat
orice dubiu, mulțumindu-le invitaților c-au venit și strângându-le mâna în care
le-a pus un plic cu înscrisul „Surpriză. Nu-l desfaceți!” – sinceritatea și-a
reintrat, în sfârșit, în drepturi, zâmbetele lui au primit un sens de mult
căutat... ceva similar cu goana după mireasă – cine a sabotat mariajul? –
tocmai în toiul chermezei... un telefon:
─ E cu nașul. Cere o navetă de bere și-o sticlă de whisky.
─ Zi-i să ș-o țină! iar salonul râde, amuzat de discuția
lor amplificată de-un microfon fără fir.
Dar iată că-i face semn DJ-ului să dea muzica mai
încet, înalță cupa de șampanie și o lovește insistent c-o linguriță: „Atenție!...
Vă rog să deschideți plicurile”. Din ele – ce să vezi! – ieșiră, una după alta,
numeroase exemple de preadulter, înfățișându-i pe nașul vrăjitor și pe zâna măseluță
în circumstanțe de Hustler și Penthouse: ea, cu boticul mânjit de albuș și cu popoul
în sus, el, călare pe situație, atât în pat și fotoliu, cât și pe balcon și
mașina de spălat rufe... La alegere, să fie oaspeții împăcați, să nu le pară
rău c-au dat banii, să aibă subiect de bârfă, să exerseze, în privat, postura capră, să poată să-i acuze pe
neoprotestanți de ipocrizie, pedofilie și tăvăleală interconfesională, întrucât
fata era ortodoxă și minoră la vremea respectivă, fiecare poză cu data, ora,
minutul și secunda, color, format de buzunar, răspândiți vestea cea bună! a
înviat stima de sine, apostolii văd, idioții se vindecă, miracolul e la o
aruncătură de băț... Sacrifică-ți timp, cetățene! PRIVEȘTE!
Destul cât să leșine babele, boracii să producă
smiorcăieli pe bandă rulantă, crăiasa zăpezii, intrând pe ușă, să-nlemnească, domnișoarele
de onoare să chicotească, mama-soacră să ceară un deț de pălincă, ospătărița să
scape ceștile, iar Vasi, de după colț, cu farfuriile de prăjituri în mână, să șoptească,
ca pentru el: „Ai belit-o, Rebeco”, urmat de „’Tu-ți paștele mă-tii de târfă!” și de „Hristoșii
cui te-o făcut!...”, fiindcă socrului-mic, divorțat de curând, i se
confirmaseră bănuielile – Aleluia!
Blestemele și râsetele au dansat laolaltă, lacrimile
de extaz s-au amestecat cu cele de-ntristare, Serviciul de Ambulanță a primit o
solicitare pentru traume craniene și-un posibil preinfarct, chelnerii au
debarasat mesele, vesela a strălucit din nou în rastelul de inox, tăcerea a pus
stăpânire pe clădire... ca întunericul pe o scoică din adânc, iar rânjetul meu sardonic
le-a sfredelit pe amândouă, căci tortul pe șase niveluri a rămas neatins.
(Foto © flickr.com, Allen Bartnick)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu