1000 de întrebări și răspunsuri despre viața duhovnicească, Cartea Ortodoxă & Egumenița
Nu atât răspunsurile, cât alegerea și netâlcuirea, raportate la textul din
care au fost scoase, și contextul în care au fost scrise lucrările respective:
1. Î: Depinde, oare, mântuirea noastră de împrejurările exterioare? R: ...nu depinde de nimic exterior (...) –
Clement Alexandrinul.
Atunci cum ar fi reușit Hristos să ne mântuiască dacă nu s-ar fi lăsat
(constrâns fiind din afară) răstignit?
Și-ar fi bătut singur cuiele în mâini și-n picioare? Și ce-am face noi fără
sprijinul (extern) al Duhului Sfânt? Comandă
pe internet?
2. Î: Care este cel mai important
lucru pentru un creștin? R: ...să învețe
adevărata credință – Sfântul Ambrozie al Mediolanului.
Adică nu să se spele pe dinți de două ori pe zi, și pe corp, cel puțin o
dată, nu să tragă apa la closet după ce-și face treaba, nu să-și curețe
trotuarul din fața casei, nu să se îngrijească de cei aflați în nevoi, nu să-și
educe copiii în așa fel încât aceștia să fie toleranți cu cei de alte religii, nu
să nu lovească animalele, nu să lupte împotriva discriminării și abuzurilor de
putere, nu „Principalul țel este iubirea, prin fapte, a aproapelui!”, nu să nu
dispere când observă că răul prevalează asupra binelui, nu „Căutați! Citiți! Îndoiți-vă!
Recitiți!” ș.a. Presupunând că ajung să posede credința cea autentică, oare
asta îi face deopotrivă cu Doamne-Doamne?
3. Î: Ce suntem datori să cunoaștem?
R: ...voia lui Dumnezeu și care fapte
sunt virtuți și care sunt păcate. Și
cine nu face aceasta greșește înaintea lui Dumnezeu (...) – Sfântul Teofan
Zăvorâtul.
Cu astfel de lămuriri nu mă mir de ce Comunismul a prins atât de bine în
Uniunea Sovietică. Poate că episcopul Teofan cunoștea voia lui Dumnezeu (precum
liderii politici, pe cea a poporului), dar eu abia dac-o știu pe-a mea. Of, de-ar
fi așa de ușor!
4. Î: Cum să ne întărim în Biserică?
R: Prin îndrumarea părintelui duhovnic...
prin împărtășania deasă... prin frecventarea dumnezeieștii slujbe, prin rugăciunea de acasă, prin citirea zilnică a Evangheliei, prin citirea cărților cu conținut religios...
prin prietenia și legătura cu oamenii
credincioși.
Pe acestea nu le fac și vameșii și fariseii? Nu sunt ele apanajul oricărei
comunități păgânești? Nu acceptă ei cu
supușenie pravila unui pârcălab de suflete? Nu se împărtășesc din elementele
cultice caracteristice spiritualității lor? Nu merg cu regularitate la
serviciile (ne-, am adăuga noi)
divine? Nu-și consultă ei grimoarele? Nu leagă prieteșug între ei? Și, prin
aceste exerciții, nu se identifică cu o reprezentare exterioară a Bisericii, adică cu 5 % din ceea ce este ea în ochii
Creatorului ei, oricare ar fi El? Nu vi se pare ciudat că ne naștem întotdeauna
în confesiunea cea mai bengoasă? că toți ceilalți îs pe calea pierzaniei, iar
noi, pe cea a redempțiunii? și că ne temem să privim peste gardul vecinilor, iar
după ce-am catadicsit să ne înălțăm pe vârfuri, nu suntem în stare să vedem mai
departe de lungul nasului, fiindcă ideile noastre preconcepute sunt dogmele
credinței pe care o admirăm?
5. Î: Cum trebuie să citim Sfintele
Scripturi? R: fără grabă... [și] să ne ferim de citirea cărților smintitoare
– Sfântul Nil Sorski.
Dacă prin smintitoare se face
referire la scrierile ce ridică probleme de ordin moral, social, doctrinar, științific
(într-un cuvânt, teologic) intrinsece
Bibliei și Tradiției Bisericii, atunci, cu părere de rău, le prefer pe acelea. Admițând
însă că în Dumnezeu nu există contradicție, n-avem dreptul să respingem argumentele
divergente ce invalidează orice tentativă de reînviere a alegației anterioare.
6. Î: Ce religii sunt considerate greșite?
R: Toate religiile care există în lume,
în afară numai de cea adevărată ortodoxă
(...) – Sfântul Teofan Zăvorâtul.
Dacă îl consultai pe imam, ți-ar fi replicat la fel despre islam, călugărul
buddhist, despre buddhism, rabinul, despre mozaism și toți maeștrii spirituali,
așijderea despre religia lor, deoarece „dumnezeul infidelilor” încă n-a cutezat
să li se dezvăluie. Ce coincidență!
7. Î: De ce anume trebuie să fie
condusă viața creștinului? R: ...de
conștiință și rațiune, adică de
chibzuință alături de sfatul celor pricepuți [duhovnicii] (...) – Sfântul Ignatie Briancianinov.
Dar când „celor competenți” le sună telefonul pe melodia lui Guță, iar pe
gură le ies cuvinte ce denotă o experiență a răsfățului și-a mârlăniei, și
nicidecum una a modestiei și-a politeții, dă-mi voie să mă bizui pe calculele mele.
Se cuvenea ca dascălii aceștia să știe deja că a avea sutană și a răspândi cuvântul nu e totuna; că „Nu tot cel
ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăția cerurilor...” (Matei 7, 21).
8. Î: Cum să recunoaștem atracția pătimașă
față de un lucru? R: În om există
atracție păcătoasă față de un lucru atunci când: se uită cu plăcere la el, se
supără pe ceilalți și se ceartă din cauza lui, iar atunci când îl pierde se întristează pentru el – Sfântul Simeon
Noul Teolog.
Și eu mă uit cu jind spre obrajii rumeni ai Demiurgului și mă enervez și mă
sfădesc cu mulți din cauza lui, iar când nu mă mai bagă în seamă, îmi vine să mă
țip în Mureș. Nu-i asta reacția sănătoasă a creatului în fața Creatorului, a omului
sincer în fața oricărui indiciu în favoarea acelei Merită să trăiesc? Fiindcă viața, oricâte evanghelii am ști pe de
rost, se reduce la răspunsul unei singure întrebări.
9. Î: Cum să ne purtăm față de
aproapele? R: Pune-l întotdeauna în
locul tău, iar pe tine – în locul aproapelui – Sfântul Teofan Zăvorâtul.
Într-adevăr, bine grăiși părinte. Dar, din nefericire, astea-s voroave în dorul
lelii, căci nu ne putem transpune stricto
sensu în pielea semenilor noștri. De cele mai multe ori (dacă nu chiar de
fiecare dată), locul nostru e la adăpost de orice erezie, adică suntem
infailibili – ceea ce face imposibilă comutarea identităților. Când ni se spune
de mici că suntem fiii lui Dumnezeu, să nu fim surprinși că nici El nu ne mai
poate străpunge inima și mintea la maturitate. Așa că să lăsăm deoparte vorbele
iscusite și să ne concentrăm pe piesa centrală a puzzle-ului – ABSURDUL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu