duminică, 24 iunie 2018

Jurnal de idei (theo)logice 2006-2009

45.

1000 de întrebări și răspunsuri despre viața duhovnicească, Cartea Ortodoxă & Egumenița

 

Nu atât răspunsurile, cât alegerea și netâlcuirea raportate la textul din care au fost scoase și la contextul în care au fost scrise lucrările respective:

 

1. Î: Depinde, oare, mântuirea noastră de împrejurările exterioare? R: ...nu depinde de nimic exterior (...) – Clement Alexandrinul.

Atunci cum ar fi reușit Hristos să ne mântuiască dacă nu s-ar fi lăsat (constrâns fiind din afară) răstignit? Și-ar fi bătut singur cuiele în mâini și-n picioare? Și ce-am face noi fără sprijinul (extern) al Duhului Sfânt? Comandă pe internet?

 

2. Î: Care este cel mai important lucru pentru un creștin? R: ...să învețe adevărata credință – Sfântul Ambrozie al Mediolanului.

Adică nu să se spele pe dinți de două ori pe zi și pe corp, cel puțin o dată, nu să tragă apa la closet după ce-și face treaba, nu să-și curețe trotuarul din fața casei, nu să se îngrijească de cei aflați în nevoi, nu să-și educe copiii în așa fel încât aceștia să fie toleranți cu cei de alte religii, nu să nu lovească animalele, nu să lupte împotriva discriminării și abuzurilor de putere, nu „Mai dă-o-ncolo de țigară, principalul țel este iubirea, prin fapte, a aproapelui!”, nu să nu dispere când observă că răul prevalează asupra binelui, nu „Căutați! Citiți! Îndoiți-vă! Recitiți!” ș.a. Presupunând că ajung să posede credința cea autentică, oare asta îi face deopotrivă cu Doamne-Doamne?

 

3. Î: Ce suntem datori să cunoaștem? R: ...voia lui Dumnezeu și care fapte sunt virtuți și care sunt păcate. Și cine nu face aceasta greșește înaintea lui Dumnezeu (...) – Sfântul Teofan Zăvorâtul.

Cu astfel de lămuriri nu mă mir de ce Comunismul a prins atât de bine în Uniunea Sovietică. Poate că episcopul Teofan cunoștea voia lui Dumnezeu (precum liderii politici, pe cea a poporului), dar eu abia dac-o știu pe-a mea. Of, de-ar fi așa de ușor!

 

4. Î: Cum să ne întărim în Biserică? R: Prin îndrumarea părintelui duhovnic... prin împărtășania deasă... prin frecventarea dumnezeieștii slujbe, prin rugăciunea de acasă, prin citirea zilnică a Evangheliei, prin citirea cărților cu conținut religios... prin prietenia și legătura cu oamenii credincioși.

Pe acestea nu le fac și vameșii și fariseii? Nu sunt ele apanajul oricărei comunități de „păgâni”? Nu acceptă ei cu supușenie pravila unui pârcălab de suflete? Nu se împărtășesc din/cu elementele cultice caracteristice spiritualității lor? Nu merg cu regularitate la serviciile (ne-, am adăuga noi) divine? Nu-și consultă ei grimoarele? Nu leagă prieteșug între ei? Și, prin aceste exerciții, nu se identifică cu o reprezentare exterioară a Bisericii, adică cu 5 % din ceea ce este ea în ochii Creatorului ei, oricare ar fi El? Nu vi se pare ciudat că ne naștem întotdeauna în confesiunea cea mai bengoasă? că toți ceilalți îs pe calea pierzaniei, iar noi, pe cea a redempțiunii? și că ne temem să privim peste gardul vecinilor, iar după ce-am catadicsit să ne înălțăm pe vârfuri, nu suntem în stare să vedem mai departe de lungul nasului, fiindcă ideile noastre preconcepute sunt dogmele credinței pe care o admirăm?

 

5. Î: Cum trebuie să citim Sfintele Scripturi? R: fără grabă... [și] să ne ferim de citirea cărților smintitoare – Sfântul Nil Sorski.

Dacă prin smintitoare se face referire la scrierile ce ridică probleme de ordin moral, social, doctrinar, științific (într-un cuvânt, teologic) intrinsece Bibliei și Tradiției Bisericii, atunci, cu părere de rău, le prefer pe acelea. Admițând însă că în Dumnezeu nu există contradicție, n-avem dreptul să respingem argumentele divergente ce invalidează orice tentativă de reînviere a alegației anterioare.

 

6. Î: Ce religii sunt considerate greșite? R: Toate religiile care există în lume, în afară numai de cea adevărată ortodoxă (...) – Sfântul Teofan Zăvorâtul.

Dacă îl consultai pe imam, ți-ar fi replicat la fel despre islam, călugărul buddhist, despre buddhism, rabinul, despre mozaism și toți maeștrii spirituali, așijderea despre religia lor, deoarece „dumnezeul infidelilor” încă n-a cutezat să li se dezvăluie. Ce coincidență, nu?

 

7. Î: De ce anume trebuie să fie condusă viața creștinului? R: ...de conștiință și rațiune, adică de chibzuință alături de sfatul celor pricepuți [duhovnicii] (...) – Sfântul Ignatie Briancianinov.

Dar când „celor competenți” le sună telefonul pe melodia lui Guță, iar pe gură le ies cuvinte ce denotă o experiență a răsfățului și-a mârlăniei, și nicidecum una a modestiei și-a politeții, dă-mi voie să mă bizui pe calculele mele. Se cuvenea ca dascălii aceștia să știe deja că a avea sutană și a răspândi cuvântul nu e totuna; că „Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăția cerurilor...” (Matei 7, 21). Însă cine să bage la cap?

 

8. Î: Cum să recunoaștem atracția pătimașă față de un lucru? R: În om există atracție păcătoasă față de un lucru atunci când: se uită cu plăcere la el, se supără pe ceilalți și se ceartă din cauza lui, iar atunci când îl pierde se întristează pentru el – Sfântul Simeon Noul Teolog.

Și eu mă uit cu jind spre obrajii rumeni ai Demiurgului și mă enervez și mă sfădesc cu mulți din cauza lui, iar când nu-mi mai dă țâță, îmi vine să mă țip în Mureș. Nu-i asta reacția sănătoasă a creatului în fața Creatorului, a omului sincer în fața oricărui indiciu în favoarea acelei Merită să trăiesc? Fiindcă viața, oricâte evanghelii am ști pe de rost, se reduce la răspunsul unei singure întrebări.

 

9. Î: Cum să ne purtăm față de aproapele? R: Pune-l întotdeauna în locul tău, iar pe tineîn locul aproapelui – Sfântul Teofan Zăvorâtul.

Într-adevăr, bine grăiși părinte. Dar, din nefericire, astea-s voroave în dorul lelii, căci nu ne putem transpune stricto sensu în pielea semenilor noștri. De cele mai multe ori (dacă nu chiar de fiecare dată), locul nostru e la adăpost de orice erezie, adică suntem infailibili – ceea ce face imposibilă comutarea identităților. Când ni se spune de mici că suntem fiii lui Dumnezeu, să nu fim surprinși că nici El nu ne mai poate străpunge inima și mintea la maturitate. Așa că să lăsăm deoparte vorbele iscusite și să ne concentrăm pe piesa centrală a puzzle-ului – ABSURDUL.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu