Sunt lucruri prin care scoți omul din tine, cu altele, untul, însă cele mai
multe descătușează tartorii, înspăimântându-i pe cei apropiați și îndepărtându-i
pe cei ce voiau să te cunoască. Sesiunea de examene este unul dintre ele – comoara
pentru care ne părăsim casele, ne spălăm creierul, ne lăsăm înveliți de barbari,
bârlogindu-ne în mormintele manualelor de teologie..., stimulent de nălucire și
invidie, sediul dezordinii letargice (Halal Facultate! Râd și curcile), tocind
versete și apoftegme..., buchetul mirosnic al sfintelor documente, revelația
supranaturală, caracterul biblic și patristic al învățăturii, chenoză și
întrupare, elanul devoțiunii, imperiul bizantin și ierarhia îngerească, bazele
trinitar-hristologice ale legitimelor soboare catolice, pedagogia pastorală, darurile
Sfântului Duh, Iisus, paradigma catehetului ingenios și a catehumenului obedient,
cunoașterea apofatică & catafatică, fiecare cu treptele ei, apocrifele,
anaghinoscomenele, reforma, contrareforma, cruciadele țăranilor, cea a copiilor
și canonizarea lui Petru Movilă, ființa religiei, rugăciunea curată, edicte și
convenții, eroi și impostori, bigoți dezorientați și eretici dumeriți, convertirea
lui Saul, sinuciderea lui Iuda, abjurarea celuilalt, socoteli și simțăminte axiologice,
Sinodiconul Ortodoxiei și decesul cufuricios al lui Arie, pietismul și teologia
crucii, Decebalus Per Scorilo și Mitropolia Ungrovlahiei, cronicari și
aghiografi, J. P. Migne și Sources Chrétiennes, Constantin Voicu și Nicodim Măndiță
(În perioada prelapsariană, lui Adam i se scula belibarezul? Evei îi venise
sorocul?), educația morală, farmecul modernismului deșănțat, slobozenie și
libertinism, autosuficiență sau abnegație, postulatele empirismului, scornelile
raționalismului și ezitările scepticismului, declinările în limbile greacă și
latină, conspirația -ismelor, propaganda
occidental-protestant-agasant-nihilist-masonic-diabolică, cultul e splendid, riturile
fluctuează, inventio, dispositio, elocutio... structura Evangheliei după Marcu, destinatarul/ii
Cărții Faptele Apostolilor..., Dostoievski și Kierkegaard, doar dacă vrei să
iei și desert, în rest, nimic deosebit, lapalisadele spirituale și științele
auxiliare, Nietzsche și Cioran sunt primii pe lista neagră (Ce vorbesc...? Ăștia
n-au auzit nici de Andrei Scrima), eros și nemurire, montanism, sabelianism, donatism
și nestorianism, profesiunea de credință sau asceza lacrimilor, mesalianism, adopționism
și dochetism, să-ți străjuiești mintea și să înduri necazurile, frica de Domnul
sau teama de marasm, intuițiile feminine și energiile necreate, apolinarianismul
și monofizitismul, obârșia răului și sucombarea universului terestru, glagore
sau clișee, marcionism și maniheism, starea de pnevmatizare și gulagul din
nucleul Pământului, pururea fecioria și colaboraționismul vlădicilor, silogismele
scolasticii și enipostazierea firii omenești în ipostasul cu calitate dublă al Cuvântului,
experiența ecleziastică viscerală – călare pe un morman de gunoi sau întinzând
pliculețul cu biștari, treisprezece probe în mai puțin de-o lună, am văzut incoerența,
rancoarea, hidoșenia și aroganța umană în plină acțiune.
Din crugul cerului se desprind trăsnete cu toptanul, alarmele mașinilor
parcate o iau razna. Ei se piaptănă la oglindă, nu înainte de-aș fi ras cu perdaf
ultimele urme ale bărbăției. După roadele
lor îi veți cunoaște. Ale lor sunt putrede, chit că reverendele-s scrobite,
pantofii văcsuiți... (S-au pricopsit boscarii! Și-au înrămat patalamalele, au
compilat câteva cursuri și le-au publicat. Știau c-o să ni le bage pe gât) ...automobil
în rate, nevastă docilă, al doilea cocon e pe țeavă, examenul, pe ducă.
Dar tu „fă-te ca un împărat peste inima ta, șezând înalt întru smerenie și
poruncind râsului: «Mergi, și merge», și plânsului celui dulce: «Vino, și vine»;
și robului și tiranului nostru trup: «Fă aceasta, și face»” (Filocalia 9, Cuvântul
VII, 40). Nu te necăji. Câteodată tre’ să te uiți și la moaca
omului, mi-a zis părintele V. Și îi dau dreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu