Versete laconice, ce țintesc în „miezul problemei”,
perforând vintrele machiste și fuzelajul oricărei stime de sine masculin-dominante
(„acei tineri puternici/biologici/nu/ca
mine” – p. 87).
Un redutabil (și caritabil) concert al disergiei
virilice sub aspect temporal, căci poetul s-a ramolit, iar snaga nu mai circulă
prin instalație ca altădată („cînd te-am futut/nu apăruseră/încă/supermarketurile”
– p. 91; „nu m-ai ales ca bărbat/aceasta este foarte clar/îți plac/spermoșii” –
p. 53).
O atmosferă nosferatică, asezonată cu stoguri mițoase
cu iz de flower (și luzăr) power („cînd pădurile
noastre/pubiene/vor sta pe deplin/liniștite/una lîngă alta/va însemna că/totu-i
perfect” – p. 77) și cu vestigii explicite ale unei (auto)sabotări plurivoce („...sînt
un bukowski/fără pulă” – p. 107).
Din volum nu lipsesc însă episoadele idilice (cu
perdea) și mirajul (nu atât de erotic, pe cât de tandru) al salvarii („într-o
bună zi/Dzeu/va teleporta/spre mine/iubire//o barcă/ireal de albă/cîndva” – pp.
116-117).
Citind dintr-o suflare, gândul mi-a zburat
inopinat la punkiștii trupei The Offspring și-al lor [No] Self Esteem, deși (judecând după competențele sportive precoce) aș
fi preferat hitul tocilăresc al celor de la Fountains of Wayne – Stacy’s Mom [has got it goin’ on].
: :
„looking for the green
light
ca Gatsby
așa priveam
spre camera ta
cu plasă de țînțari
verde”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu