Despre un om

sunt zile în care inimile celor ce trec pe lângă mine

îmi bat în buzunarele gecii ale nădragilor

și ale genții de pe umăr cu un bum bum! puternic

stimați cititori ai incontestabilului din ziare

încât încep să alerg spre casă oriunde m-aș afla

oricum ar fi vremea

ocolindu-i pe cei care de-abia își târâie membrele

traversând pe roșu ca hoții de cai

nu încetinesc îmi mențin ritmul:

o inhalare două expirări

temându-mă să nu mă observe  

sărmanii ipocriți ale căror tahicardii lașe îmi aparțin

magnet de corduri ce sunt

cugetând la agreabila locuință în care o să pot să-mi întind

ciolanele       conservă de sardele cadaverice

numai că ale mele se agită. le păstrez într-un cufăr:

de la puștanii de liceu până la inșii trecuți de anii îmbelșugați

pomeniți la psaltire

de fapt o cutie de pantofi   moștenire de la fostul chiriaș

ce nu și-a achitat restanța față de proprietara care-l păsuise

trei luni       de-a slăbit femeia...      să n-o mai recunosc  

după ce i-am arătat cele șase bancnote

dar mai contează? dacă ea s-a simțit bine...   

iau foaia   o lipesc pe icoană

aprind candela și mă rog să mi se-ndeplinească

dorința: „acestea șase să fie câștigătoare!”

în caz contrar rămâne varianta fostului coleg

și trăncăneala boieroaicei

Cu greu

o pastilă   apă   dau să mă culc

prin lume   două picioare   o zi întreagă

cu tine   după masa de seară   telefonez  

ce-i lipseşte omului când vrea şi nu poate?

esenţele de stres care-au dus la insomnii?

angajații de la mac?

stomacul tău sensibil la persoane?

tu în ultimă instanţă?

instanţa care n-are altceva de făcut decât să...?

să-ul din te miri ce obligaţii sau necesităţi?

silită să răspundă...   să dezerteze

nu mai putea nici ea

fiecare e dator cu un alibí

noapte bună!

Perfuzie

Patul se mişcă somiera de fier începe să scârţâie

O burtă de carouri metalice dospește-n josul saltelei

Nu ştiu pe care parte să mai stau; să plec nu pot

Un furtunaş transparent îmi intră în membrul stâng

undeva la finele antebraţului

Picură ceva dintr-o pungă cu inscripţii roşii

pic-pic! găurindu-mi pielea ca limba unei aspide

ce nu se rușinează să mă muşte  

O voce mă-ntreabă dacă mă doare

Îmi zice să încerc să stau pe-o parte

„Mă doare” îi răspund și-mi amintesc

de duşmani

iertându-i pe cei mai mulţi dintre ei

Visele se năruie când durerea creşte

Doctorul mi-a spus că trece

Așadar îmi adun tot mai multă energie pozitivă

în frigiderul meu Fram

Câte nume atâtea feţe. Toate suferinde  

Dacă doctorul a zis nu cred că ar avea de ce să le mintă

Ploaia ce cade sunt lacrimile şcolarilor din septembrie  

Îi văd fugind evadând prin pieţe şi malluri

şi asta mi-e de-ajuns pentru a crede

Dacă doctorul a spus că va trece...

Ce motive ar avea ca să-mi ascundă adevărul? 

Toamna a venit ploaia nu se mai opreşte

vântul suflă prin caloriferele oxidate  

iar eu îmi vărs necredinţa în ploscă

De nu-mă-uita

de mult n-am mai deschis-o strivit de muncile

legale sub pumnul societăţii

democraţia a murit! trăiască democraţia!

plimbându-mă ca năucul cu romul în vene

sunt un pirat al iubirii. moțăi ajutat de-o bulină  

visez despre tine cu necunoscute abisale

te vreau!

trecerile tale indiferente îmi dau lipotimii

cu levănțică

ţinând cont că e ziua mea ...şi nu m-ai sunat

când m-am întors de la cumpărături

una dintre pensionarele de la scara C

ţiţuia după pisicile ei dragi pe care le îngrijeşte

de ani buni

m-am pus să citesc dar am adormit

nu ştiu când o voi termina. în definitiv

e doar o carte

prima zi liberă după zece zile de chin  

iubito somniferele încă au efect asupra mea

stai liniştită!

Videoclip

Crâșma plesnea de ființe stranii: babe știrbe, fete cu minijup, studente la Chimie, moșnegi sosiți de la câmp și tinerii bărbați în devenire, toți de-ai locului, deprinși și cu mușcatul halbei de bere, nu doar cu băutul ei.

Stăteau în picioare. Babetele sporovăiau despre mâncarea pe care ar vrea s-o facă, dar nu mai știau din ce anume, că jegul de la gâtul cămășilor iese doar la-nmuiat, că a bătut grindina și s-au speriat găinile și nu mai ouă, că poștașul s-a-mbătat și iarași a-ntârziat pensia, că nepoții o să vină în vichend, că-s singure, uitate de lume, legate de bărbații lor, neputincioși în lupta cu rachiul de mere.

Studentele ies din local. Moșnegii aruncă zarurile în cutia de table, mai mută o tură de la H 1 ca să n-o mănânce calul de la G 3. Au timp și pentru șah – românu-i răbdător. Un pahar pe gâtul prăfuit și sunt gata de luptă. Pământul s-a uscat. Ei și-au tocit sapele. Mâine vor apela la un tractorist.

Se-aude muzica. O trupă de rock alternativ își mișcă instrumentele. Sunt patru băieți și sună excelent, mult prea bine pentru un sat cu ulițe peticite și bălegar proaspăt luminat de stele. Rapid și armonios. Dau din cap, se bâțâie, se-aruncă spre punk rock. Becul de deasupra scenei improvizate din lemne și paie se aprinde și se stinge de parcă ar fi fost furtună. Cineva filmează cu o cameră HD. Țăranii își văd de discuțiile lor politice. Încep cu președintele țării și continuă pân’ ce-ajung la dom’ primar, la popa ăl nou de la oraș și la femeia de serviciu de la Dispensar – aflat în renovările de vară-toamnă. Toți își bătuseră nevestele cu o seară-n urmă, ș-amu beau de necaz.

Băieții cântau mai departe, cântau mai departe, cântau... Becul blițuia din întrerupător, mișcat de pruncul nelegitim al barmaniței.   

Din local dispărură și flăcăii. O tuliseră după gagici, deși nu primiseră nimic din partea lor. Da’ asta n-are nicio importanță.

La final – când solistul își plecă fruntea în fața microfonului stropit cu salivă – unul din comesenii șahiști, cu doi incisivi lipsă și c-o barbă de-o săptămână, se întoarse spre scenă, ridică mâna dreaptă și zise: „Bish, bish! Bish, băi! Bish!”

Între picioarele ei

lumea colcăie de gânduri și de ipoteze hazlii

Un soare se pitește pe-alocuri răsare

zâmbeşte face cu ochiul şi dispare

Fericirea-ți surâde...

Nici urmă de reproş de nemulţumiri ori de suspiciuni

Acolo este o pistă pentru decolări lente

şi aterizări forţate; aeronavele fie ajung în norul gros

cu tornadă pe mijloc fie sunt duse în hangar

pentru-ngrijiri paleative

Plouă şi-ntr-unul şi-n celălalt dar e călduţ şi bine

şi doar asta contează când vrei să fii aviator

Viaţa are o altă culoare văzută printre picioarele ei

când sunt lipite

şi o altă culoare privită cu palma cozoroc la ochi

când sunt semideschise

şi o alta când nu mai sunt picioare ci stâlpii de susţinere

ai societăţii pe care o iubim de dragul capitelurilor

Orele de muncă trec în alt timp de-s lucrate cu gândul

la picioarele ce te aşteaptă după un suc

plus cinci minute de duş şters şi ungerea cu crema

dulce de corp

pornind dintre picioarele ei asemenea unui slip lucios

ce creşte în formă de V 

Între picioarele ei nu există depresii

Anxioliticele nu se vând pe sub mână

somniferele sunt interzise după zece noaptea

iar medicul are dreptul să vină o dată pe an

şi nu oricum   

iar asta pentru că picioarele ei ascund un foc tainic

ce-ţi încălzeşte tot corpul şi te obligă să te descalţi

când te-apropii de ele

Păşeşti cu grijă între picioarele ei. Cu litere de aur ţipător

îţi umpli mintea de cum te așezi lângă ele

Nici gând de prohodit de suită de păsări răguşite

de miros de fum sau de parafină

Copii cu cârlionţi blondini se joacă-n acel loc. Nu strigă

ca nemernicii nu cer de mâncare n-au nevoie de bone

şi tac ca la carte. Eu i-am văzut

Nu plăteşti chirie între picioarele ei

nu te caută nici dracul nu-ţi ia nimeni impozit

și nici n-ai habar de toate astea dacă te oprești

și arunci o privire

fiindcă nu te-ai născut nu ai ochi iar când respiri

o faci numai şi numai printre picioarele ei

până când ai să scoţi primele tale sunete ai să compui

propriile-ți versuri

ş-ai să mănânci cu guriţa ta din roadele pământului

ce se abţine să n-o înghită 

Sunt îndrăgostit de o femeie

Nu ştiu cine este nu ştiu de când a început

dar ştiu că o văd în fiece femeie frumoasă

care n-ar refuza să i se mărturisească adevărul  

Iar adevărul e că n-am găsit pân-acum o fată care

s-accepte că nu va putea fi unica floricică pe care

am s-o miros   

că va veni o vreme când ploaia vârstei ne va spăla

cu totul şi pământul de sub picioarele noastre

se va mişca ameţitor de tentant

că progeniturile zămislite nu vor fi o problemă

de netrecut

cum trecem peste amintiri vom trece şi peste ele

că suntem liberi să ne respectăm

viaţa nu se va sfârşi în acel punct

că ceea ce ne interesează este cine va fi primul fericit

câştigător al premiului cel mare

fiindcă restul curge de la sine

că timpul e urletul unui lup singuratic

ce vrea puţină cărniţă

că viaţa-i prea scurtă pentru a spune NU  

că energia vieţii se găseşte-n sânge domniţă

şi tu nu vrei să donezi

și mă privești cum sfâşii soarele îl mestec bine

şi-l scuip în cană pentru a fi bun de tras în seringă

Bagă de seamă că vântul nu bate de două ori

în aceeaşi direcţie

chiar dacă girueta stă nemişcată cu orele

şi că n-are importanţă dac-accepţi sau nu   

o aşa declaraţie de sinceră iubire n-am mai rostit

că n-am găsit cui să i-o spun

că n-am avut pe altcineva

că te iubesc

dar asta n-are a face cu ceea ce crezi tu că-i dragostea

că-s mulţi viruşi în aerul nostru de toamnă

şi că deşi n-am obosit să-ţi tot vorbesc

ad tuum tribunal appello!