(7) [Adesea mă gândesc la moarte...]

...ca la un pustnic de secol VII purtat de Duhul în viitor

anul 2016 zona metropolitană a orașului Tokyo

ca să fie ispitit de către legiuni și legiuni de michiduțe

Doar că el fascinat de frumusețea răpitoare a locului ar fi

crezut că se află în Rai unde nu-i chip de ispită ar fi

îmbrățișat cu toată dragostea întregul oraș bombardat de

luminițe și ar fi început să plângă cu rugăciunea lui Iisus

în inimă mulțumind în hohote pentru darul lacrimilor

 

Oploșindu-se la parterul Turnului Capsulă s-ar fi hrănit

arareori din pomana trecătorilor și a locatarilor

și ar fi scris minimum șapte imne teologice

iar cuvântări cam tot atâtea

povestind despre lucrurile inefabile ce i-au fost date spre

cunoaștere ochilor

dinamitând vechile paradigme ale înțelegerii dumnezeirii

treimice prin viziunea-i theologică pe care noi

posteritate după posteritate

am fi luat-o de bună

 

Exact ca oile de cioban simul iustus...

și infam

 

Luminile Raiului ar fi rămas aprinse cu anii și niciun înger

al Domnului nu s-ar mai fi apropiat de el

În cele din urmă și-ar fi dat duhul în brațele unui individ

efemer care

din când în când eliberat condiționat de la locul de muncă

l-ar fi ajutat cu puțin

 

și nimeni n-ar mai fi știut de el

10. Mioara la bârfă

Sprijinite-n spetezele înguste ale scaunelor

curúle stând față-n față mioara și restul țațelor

de serviciu încep a lua la ochi pe blondina

cocoșneață ce-și scutură pe balcon preșu’

pe relu zugravul de la cinci ce trage la măsea

ca berea la halbă pe pensionara cu multe pisici

de la patru că săraca-i oarbă

pe polițaiul de la circa veche un fel de han solo

în carne și oase și tot fără pereche

Fetelor să știți că roșiile de la market îs de viță

proastă adică mici ca bilele fondului de rulment

cabazlâc pentru orice nevastă gospodină

interstelară veșnic pusă pe făcut mâncare

și curățenie după în atenansa navei sale

spațiale cu mojare spatule și mii de sertare

Voi fetelor cercați cu privirea bolta de corindon

brăzdată de mig-uri-29

Cineva acolo sus se joacă de-a clima

termina-i-s-ar benzina și în curând o să plouă

cu ulei de motor dar voi să nu spargeți gașca

aduceți mai bine ochelarii 3d roș-albaștri

ca s-o putem vedea pe smaranda brăescu cum își

spânzură meduza de nori. Ia priviți cum coboară

stripteuza. Eu am să urc pân’ la mine

vorbim imediat c-am uitat în priză friteuza

Anton Cehov și Lev Tolstoi, Yalta, 1901

Nicio scuză

Chiștoacele stinse de pielea aspră a acelui ram

în formă de leagăn stăteau chircite asemeni unor

liliputani gălbejiți cu capul plecat

Tămâia lor puturoasă ce țâșnea înțepându-ne nările

se ridica filigranând aerul în volănașe spiralate

pe deasupra pădurii ce jăruia în apus

ca-ntr-un film western

Doi actori sub lumina orbitoare a reflectorului

ce puteau cădea pradă mâniei omului cu un singur ochi

din a cărui odaie șutiserăm pachetul de Carpați

Doi copii care vor fi fost prinși cu mâța-n sac

înainte ca vigilenții cocoși din ogrăzile vecine

să-și termine de cucurigat amenințările 

Ne-am umplut mațele cu pumni întregi de corcodușe

crezând în naivitatea noastră că nici tabacioc

n-am băut și nici gura nu ne pute

♦

După vreo două-trei zile aveam să aflăm că iepurele

cafeniu: feblețea ta ochișorii tăi boticul tău cu mustăți

magice

a murit din cauza unei răceli netratate la timp

Cuvintele au căzut ca o cazma

feliind pământul din marginea potecii unde urma

să fie-ngropat

Cu toate că sufletul tău de copilă ar fi vrut să rămână

sub talpa slinoasă a pârloagei lângă bunny

ai reușit să ți-l scoți la timp și să respiri adânc

Te-ai învinovățit multă vreme de moartea prematură

a șoșoiului

și credeai că acele țigări fumate-n complicitate

erzațuri puerile ale intrării noastre în istorie

ar fi principala cauză dedusă superstițios

de mintea unui copil a celei mai triste întâmplări

de pân-atunci

♦

Mi-ai spus să ținem un moment de reculegere

Văzuseși într-un film cu indieni cum se ține

Cu capetele-nclinate ținându-ne de mână

ai insistat să spun o rugăciune

În afară de Îngerașul nu știam mare lucru

Dar mi-am amintit că unii indieni când se rugau

foloseau o țigară imensă pe care o poșteau între ei

fără să-i vadă nimeni

9. Mioara la ştrand

Ehei jurubițe jurubițe își spune-n gând

bărbatul privind fetițele cu sutiene

bandeau și bralette precum și cele fără

numai în slipuri prea mici sau literalmente

reglabile modele braziliene autohtone

iar mioara se face că nu-i citește gândurile

îngrijorată de tipul și cantitatea ureelor

din bazine de efectul celor două antipirine

luate înainte de masă și de articolul

din financial times cu aldine

că mărul lui steve jobs are aceeași culoare

ca a petrolului din manitoba și plutește

pe zeama de russula

purtat de rostrurile rechinilor ștrandului

cu burți și semințe și cu acătării obișnuințe

de genul: ia șezlongul na folk-songul

maneaua și bagaua micul berea și cafeaua

barabulili prăjiti șî fierti la kuktî

să facă și mie săfteaua. Vedea-i-aș la pescuit

de păstrăvi în alberta pe copcă

cu ochii ațintiți la steaua marmușca

o luă gura pe dinainte. Bă bărbate

bate-mă pe spate că mă-nec cu porumbul fiert

în soare câteva boabe le plantez sub pătura

roasă de la mama. La anu’ o s-avem propria

recoltă stropită cu apa din piscine

nu vom mai trece pe sub furcile caudine...

Stai ușor că-mi intră una-n nară. De-abia aștept

să-ncolțească. Prea bun prea ca la țară

8. Mioara visează

Mioara visează că viața ei a fost recenzată

de-un nene cu plete și pipă

ce stă picior peste picior și ascultă

evaporându-se dintr-o placă de rezită

rapsodia nr. 1 a lui george enescu

iar din pufoșenia norilor caniș răzbat

până la ea firave adieri sonore cântate acolo

ciupindu-și mustățile de zicălașii

bine hrăniți ai cerului. Preocupată de analiza

făcută cu ochii-n sufitul ce-i pare tot mai

aproape se vede cum îl conduce de mână

spre adevăr

turnată-n vârful navelor ce-nmuguresc din

tulpina cimentată a coloanelor rostral

pe meșterul unguraș ce de la mare la carpați

în vagonul-restaurant al trenului de viena

îi compune trei sonete și-un gulaș de vită

à la markó béla

Și deasupra drumului de fier arzându-și

tutunul umed cu aromă de măr nimeni altul

decât william faulkner învăluie totul

în norii pufoși de silicagel pe care mioara

avea să-i tragă pe nas și să strănute

stropindu-i pe cei de la masa vecină cu scuze

când discul gramofonului va ajunge la final

7. Mioara sub poala popii

Mioara e din nou sub poala popii...

Coram deo că-n portul montevideo au crescut

taxele de operare și staționare ale cargourilor

și că-n deșertul atacama poți da de aur urmărind

fără să te vadă pasărea alicanto

iar dacă te vede ai dat de dracu. Ergo părinte

cânta-ți-aș polychronioane m-am gândit să fug

împreună cu johnny cash într-un tren albastu

spre țara aceea promisă. Ah părinte

ce frumos cântă ploaia pe turlă și saliva lovește-n

uvulă ca ciocanul de lemn învelit cu piele

în gongul planetar al budiștilor tibetani. Știți

eu vă doresc sănătate ahimsa și pace

îmbrăcat în șiace cu fire de aur

tricou cu ac panathinaikos și teniși sergio tacchini

eu și cu johnny în atolul bikini făcând scufundări

la mare adâncime ca să nu ne prindă nakir și munkar

Dar nici nu reuși să termine că părintele

începu să zbiere-n limbi apuse axioane avioane

în miros de havane și plânsul de vineri seara

al sfântului efrem sirul

timp ce țârcovnicul în prochimene fulger

perturbă microfoul. Ex libris parohia toate-s vechi

și nouă toate. Și duhului tău

Iar aidoma nopții ca o haină ce acoperise cândva

pământul poala popii se dete la o parte

punând în lumina chioară a lumânărilor electrice

chipul unei alte persoane ce semăna cu o moară

de vânt