miercuri, 21 decembrie 2016

Realismul magic al sărbătorilor de iarnă


m-am întrebat adesea ce s-o fi-ntâmplat cu porcii
din ținutul gadarenilor cei pe care o legiune de demoni
s-a hotărât să-i turbeze în așa hal încât să se arunce
în mare ca să li se piardă urma cât mai repede  
și să se-ncheie odată povestea
că de murit sunt sigur că n-a murit niciunul

au înotat ca orice mamifere ce cresc în apropierea apelor
șapoi s-au aciuat care pe unde:
cei mai mulți dintre ei s-au întors la proprietarii lor
sau au greșit adresele dând naștere unor certuri banale
între vecini
alții au rămas la marginea regiunii respective
gândindu-se dacă ar mai avea rost să intre
iar restul – să le zicem cei care au simțit că vremurile
o să se schimbe – au luat calea exilului în căutare de
ținuturi – am spune noi – mai puțin intolerante

despre aceștia din urmă am citit într-o carte
c-au ajuns să constituie o atare putere rurală
în ținuturile de est încât au îndrăznit să se răscoale
împotriva oamenilor ca țăranii lui horea
contra nobililor maghiari

cât despre cei care au rămas la marginea orașelor
probabil că n-au mai suportat arșița acelor zile
și s-au întors la umbra cotețelor pentru a fi trecuți
pe răboj și trimiși înapoi la păscut

noroc cu sărbătoarea ignatului că nimeni
nu și-ar mai fi bătut capul cu ei
și ar fi crezut în continuare că-s niște animale
cu viață scurtă și c-o istorie deopotrivă

acum – când miros a păr ars și nea ghiță se pregătește
s-o curețe pe betty după urechi
mânuind cuțitul ca nimeni altul
lucrurile încep să-și divulge sensurile nu de mult ascunse

dar poate că-i doar efectul cele două pahare de jinars
ce s-au pornit imediat cu colinda
că toți am fost nevoiți să bem din sânta băutură a iernii:
unul în cinstea noastră șunul în sănătatea porcului

șun altul ca să ne facem curaj adaugă nea ghiță
umezindu-și buzele crăpate de ger

curaj pentru ce? îl întreb
că doar nu-i ca și când o să ne luăm la trântă
cu biata scroafă – ca de la om la om
ca de la țăran la...


sâmbătă, 17 decembrie 2016

Trei kilograme jumate în plus la bagaj


irosit 200 de lei pe 17 volume

ale autorilor laureați ai premiului nobel pentru literatură

ceva reduceri estivale

cu ele pe noptieră m-a podidit plânsul:

înc-o valiză când va fi să mă mut

 

tot ce-am vrut a fost să fiu fericit

doar că dumnezeu are alte planuri cu mine și învârte

discul ruletei

știe că mă plictisesc repede și

rod al toanelor sale

mă duce cu preșul ca s-ajung să-l cunosc

 

dacă mâine o să plec voi fi silit să le mărit și pastea

pe când o întoarcere a fiicelor risipitoare?

căci am cărți în păstrare pe la prieteni cum au alții

depozite bancare prin offshore-uri

 

printr-a șaptea l-am implorat să coopereze:

niște huidume de la „pătrășcanu” îi puseseră-n cur pe câțiva

temerari din clasa noastră printre care și subsemnatul

căzătura fusese zdravănă

așa că mi-am împreunat mâinile la ceas de noapte

și-am jurat că voi fi mai puternic decât cei care ne

făceau concurență

 

acum când union berlin este egalată de cei

de la greuther fürth iar gheșeftul e ca și-n palmă

aș ciupi din dulceața lui

dar doamne-doamne amețește din nou discul ruletei

și după al șaptelea cartonaș galben și unul roșu

arbitrul pune capăt reprizei a doua.


luni, 12 decembrie 2016

Back to black


După vecernie la un film pentru adulți decide să și-o agite

Șoseta ce înlocuiește prezervativul îi oferă libertatea de care

Are nevoie

Senzația de jubilare însă nu-l cutremură căci intră maică-sa-n

Cameră   și cu privirea țintă   îl plesnește peste măciulie.

 

 

 

 

Fetele de gimnaziu de pe malul Mureșului pășesc agale

Un bărbat de vârsta a treia se masturbează într-o dacie

1310

Cu pumnii strânși și bărbia lucind de salivă proful de sport

Coboară suduind

Un coleg ne propune să-l răsturnăm pe labagiu cu tot

Cu mașină

Până ce intenția trece – telefon fără fir – pe la fiecare

Bărbatul pornește motorul și una dintre fete leșină.

 

 

 

 

În plină zi sub amenințarea unui cuțit o tânără este forțată de

Atacator să meargă cu el în parcul din apropiere   unde este

Violată

Gâfâielile ei fac parcul să răsune iar pe cei ce-și plimbă

Patrupedele sau își dau pruncii în leagăn   să spele putina:

 

„Cu siguranță e o neînțelegere de familie...

Unele chestiuni nu se pot rezolva altfel”

 

Până să se înzdrăvenească fata află că e însărcinată

Dar pentru că avortul e un păcat de moarte

Hotărăște să se sinucidă

La nici două luni de la incident o absolventă eminentă

Este înhumată fără slujbă dincolo de gardul unui cimitir

Biserica nu-și bate capul cu cei care-și iau singuri viața

Ci doar cu cei ce se tem de durere.

 

 

 

 

Ruben distribuitor de ziare își apreciază soția

Și-i dă slavă lui Cristos pentru ființa adorabilă

Care îi gătește

În zilele-n care vânzările sunt sub așteptări

Iar gradele de-afară scapătă sub zero

Mai face rabat de lacest lucru ținând morțiș

Să-i amintească că trebuie să i se supună

Dar până să-i explice că versetul din Biblie are și o

Continuare pe măsură

Că femeia la fel ca Biserica trebuie să fie fără pată

Și lipsită de vreo zbârcitură

Ruben apucă să-i învinețească ochiul

Și să-i deie una peste gură.

 

 

 

 

Revenind pe pământ prorocul Ilie intră în Catedrala Mântuirii

Neamului și dorește să spună – ca mai toți prorocii

Un cuvânt

Doar că până să-și dreagă vocea ca să-nceapă să-l demaște

Pe Antihrist

Mai-marele preoților slujitori intervine brusc și îl întreabă

Dac-a obținut aprobarea Patriarhului

Cum sfântul Ilie e un om smerit       obișnuit cu a da

Nu cu a lua

Își pleacă nedumerit fruntea și iese cu mâinile la spate

Pe ușa glisantă a megalăcașului de cult

Lumânările din anexa dedicată celor vii se sting una câte una

Iar de undeva din depărtări se aude „Of băga-mi-aș pula!

Ilie hai înapoi!”


marți, 29 noiembrie 2016

Voi, cei care...


stați aici

voi cei ce nu v-ați băut cafelele ...ce vă înveliți cu plapuma

de zăbrele a chiriilor

cei care-n dimineți cefaleice vă conduceți prichindeii la

grădiniță

din apartamente cu uși metalice și vizoare largi ieșind

aduși de spate

cu gropi adânci în sofale și cu combine frigorifice blindate

ce consumați pe nimic și savurați cu de toate

voi cei care tânjiți la un viitor armonios

doar ca să se plinească scripturile

 

rămâneți cu mine

microbuze ghiftuite cu cărnuri moi ce urmează să fie tocate

și injectate tocate și iar injectate

care alegorice ce îi purtați pe acești frumoși în arenă

ca să vadă când soneria se va face auzită pólicele dictatorului

indicând țărâna

în timp ce coroana i se-nclină spre sânii debordanți

ai amantelor

voi care sunteți ademeniți cu angajamente electorale

mai puțin cu remunerări babane

ce-ați fi în stare să ucideți fără să ezitați pentru o pauză

de țigară în plus

și-un bilet cu 80% șanse de câștig

la pariuri

 

vegheați împreună cu mine

fiindc-ați împins și voi cărucioare nainte și-napoi

de la penny   ca s-ajungeți de unde ați plecat

conștienți că nici asta n-a reușit să vă mulțumească

c-ați umflat prezervative ați absolvit facultăți ați ronțăit teorii

estetice v-ați sculptat cariere

ați primit diplome și v-ați grăbit să le-nrămați

iar acum aveți mari așteptări

 

privegheați și vă rugați

voi cei cu ochi îngreuiați de somn

că acest corp durduliu ticsit cu naturi compromise

e neputincios

iar garanția unei alte piese de teatru e pură utopie!


luni, 14 noiembrie 2016

Moarte


poza unui camarad care a răposat prea devreme

divorțul părinților la o vârstă fragedă

și a multora dintre cunoscuții săi

 

oricum nimic nu mai conta

 

trei sferturi din retribuție pentru speze și chirie

operele unor somități netraduse poate nici în următorii

douăzeci și cinci de ani

și tone de maculatură traduse pentru tractoriștii

de pe twitter

 

fapte peste fapte și toate eșuate fiindcă

epocile sunt făurite pentru cei ce-și așteaptă autobuzul

spre locul de muncă

 

moarte

apă caldă patru zile pe săptămână de la cinci la șapte

dimineața și seara

 

podul cabanei mingile sparte și balustrada pe care stă

ostia ruginită ce ți-a știrbit copilăria

 

moarte

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

viziunile celor zece mii de groupies ale lui arsenie boca

sau bocetele isterice de lângă moaștele cuvioasei parascheva?

 

moarte

ce vină au cei care nu pricep cuvântul împărăției

atâta timp cât nimeni nu li-l tâlcuiește?

 

moarte

de ce în diversele ipostaze de viol actrițele joacă

impecabil?

și de ce s-a încruntat când am întrebat-o?

 

să fim sinceri: cine se mai gândește c-o să apuce

pensia?

 

moarte

dacă hristos a agonizat câteva ore pentru păcatele

întregii omeniri

de ce vecinul de la opt e nevoit să suporte o veșnicie

de cazne doar pentru capriciile și năravurile sale?

 

moarte

a contempla la tine nu mai este atât de înfricoșător

când decidem să ne luăm zilele

însuși cerul se dă îndărăt în jocul lui de intimidare

 

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

și cu noi cei care am îndurat destule

cum rămâne?

 

moarte

când hidoșenia nădușită din tramvaiele duminicale

se descompune în fiecare stație

ca s-ajungă din rațiuni penticostalo-baptiste

ortodoxe                greco și romano-catolice

la biserică...

 

iar după cuminecătură se oprește la pizzeria preferată

și își comandă cu conștiința împăcată

sub mutrele bleojdite ale celor ce n-au avut bafta

să fie liberi nici astăzi

o porție

 

moarte

pauzele efemere și turele nocturne ale takatelor

cizmele de gumă ale spălătorilor auto

salopetele murdare și palmele crăpate ale șantieriștilor

 

compotul de vișine vărsat pe vestele croșetate

de bunicuțele din centrul de îngrijire pentru persoane

senescente ce sughiță   vizavi de cimitirul pomenirea

chit că nimeni nu pomenește de ele

 

born slippy sau deșteaptă-te române?

 

moarte

și cu noi cei cărora nu ni s-a dat să alegem

cum rămâne?

 

că de vom avea credință și de-i vom spune

muntelui acestuia ridică-te și aruncă-te în mare

va fi o alunecare de teren ce va declanșa un

megatsunami

și se vor face cele de pe urmă mai rele

decât cele dintâi

 

moarte

prietenul meu e iar pe stradă

țepuit de ultimul salar

 

și garsoniera mea este prea mică.


luni, 7 noiembrie 2016

23 Sfârșitul este aproape (continuare)


voios. îmi ridic avansul

spectrele polare de-afară mă trimiteau înapoi în bârlog

ploua mărunt. urinam des

 

o linguriță de miere de salcâm pe stomacul gol

și-un ceai din coji de ceapă

am executat poruncile: „o să-ți treacă ai să vezi”

dac-ar ști de câte ori am auzit vorba asta...

 

unii au teste la universitate

eu un complex de neliniști ce-mi scormonesc

fioros în ochi:

am halit carne marinată-n sucuri acidulate

m-am culcat târziu... m-am trezit buimac

probabil că de-acolo mi se trage

 

e complicat să te împaci cu monotonia

e complicat și să năzuiești

însă cine spune că-i musai?

 

blisterul cu anxiolitice de pe noptieră

e doar blisterul cu anxiolitice

(ce va fi înșfăcat) de pe noptieră

 

hotărăsc să nu mă mai uit la televizor

nu vreau să văd filme cu și despre un cineva care

și-a trăit traiul...       a făcut și a dres

 

eu am viața mea filmul meu

pe mine cine mă vizionează? cine-mi întocmește sinopsisul?

cine m-aplaudă? cine mă huiduie?

cine o să mă nominalizeze la premiul trâmbița de platină

de la sfârșitul lumii?

 

n-am chef să mă culc dar atribuțiile negustorești...

 

dacă munca îl determină pe om să nu-și dorească ziua

de mâine

anulați-o cât mai repede

 

 

 

 

în loc de litania vesperală un fragment

din Fenomenul Pitești

mă întreb dacă HRISTOS n-a fost șantajat

ca să se întrupeze

 

simt că mă părăsește nădejdea cu pași uriași

ce înghit kilometri întregi de bune voințe

 

mă paște gândul să mai cer un concediu medical

(ce-o să-i comunic doamnei doctor

sunt iarăși melancolic!?)

 

aflu că ieri a fost ziua mea de naștere

și mă bucur

după ce descoperi c-ai schimbat prefixul

te obișnuiești mai ușor cu ideea.


marți, 11 octombrie 2016

19 Sfârșitul este aproape (continuare)


pe laptop fermecat de cercul albăstrui

din mijlocul ecranului

când windows-ul se deschide ca o crizantemă

frizez extazul. dau clic pe butonul cu you tube și selectez

o piesă live din repertoriul trupei queen

 

mustața stufoasă a lui freddie pare un semn de interogație

din ce în ce mai alungit   mai necaligrafic

oare-i lipsește și lui vreun canin? o fi având dificultăți cu

alcoolul? cu herz-ul?

 

sub înregistrarea audio-video ca un epitaf peste secole

stau frazele:

 

nu știu de ce unii îl compară pe dumnezeu

cu freddie mercury

înțeleg e bun dar nu e freddie mercury

 

ridic simbolul copyright-ului cu ambele mâini în cinstea

comentatorului anonim

îl lipesc pe foaie

aici ©

 

și cugetând cât mai departe de acel infailibil deznodământ

dau volumul mai tare.


luni, 3 octombrie 2016

17 Sfârșitul este aproape (continuare)


a venit toamna. angoasă recurentă

 

aceleași faciesuri buhăite... bipezi care mă tracasează

obligat să-i consiliez

aceeași cocleală din respirația fiecărui taximetrist

la negru

ce intră ca să-și piardă vremea cât timp i se adună

de o cursă dus-întors spre curtici

 

lumina crudă a sfintei slave...

neoanele din tavan

 

aceeași verticalizare       același du-te-vino

aceleași bună ziua și la revedere

 

canonada de sudalme la adresa lor

hârtii pe jos prețuri de tipărit tăiat lipit

nu trăncăni! nu sta! trudește!

 

că de muncit... nu ducem lipsă

în ziua de salariu îmi fac o ditai crucea

de la frunte pân’ la sulă

 

după aceea urlu cât mă țin bojocii ca cei din preajmă

să n-aibă îndoieli: „e tot ce-a jinduit...”

 

iar când catastrofele mă inundă   socotind că m-am mințit

destul

merg să-mi plătesc datoriile inexpiabile

 

apoi cu inima purice mă tupilez

printre bălăriile facebookului.


vineri, 30 septembrie 2016

16 Sfârșitul este aproape (continuare)


o salut pe domnișoara asistentă și imediat

îmi sună telefonul

pe ecran prefixul + 47. frate-miu se precipită:

fă-ți bagajele plecarea-i peste o săptămână

acum cât e cald afară

îți trebuie o adeverință că ești apt de lucru

și un aviz psihologic pentru munca în exil

 

mă feresc să-i dau un răspuns pozitiv

îmi scuturasem praful de pe picioare la ieșirea din cabinet

însă continui să-l ascult:

 

în bergen sunt 23 de grade celsius la soare

mâncarea și băutura au prețuri piperate

mâine vrea să meargă la pescuit de păstrăvi

și inevitabil în discuție se profilează marele subiect

 

bea mai mult ca în tinerețe fumează ca un șarpe

și are probleme cu artera femurală

cade din picioare de zici că n-o să se mai ridice

om la 60 de ani băi adi!...

și nici nu vrea să se opereze.   îi e frică de cuțit

 

felul în care a rostit-o mi-a amintit de-un film japonez

frăția respectivă te rezolva dacă erai la ananghie

pentru o sumă cuprinsă între zece și treizeci de mii de dolari

 

salariul minim al unui șofer imigrant în norvegia

28 753 de coroane

în cazul în care vorbește fluent limba engleză

 

...un pachet de țigări costă cinșpe euro. viața-i scumpă

aici...

ce bine că nu fumez!

 

a zis că mă sună peste două ore. m-a sunat după două luni

bani aruncați pe geam

 

 

 

 

când l-am vizitat ultima oară m-a luat cu el la baltă

diferit de ce văzusem pe fishing & hunting channel

o apă puturoasă cu faună săracă și-un cordon viu

ai fi zis

de pescari cu coate roase geloși pe captura celuilalt

 

băuse ca pe nimic doi litri de bere

fumase juma de pachet

 

detectivul locotenent columbo ar fi zis c-ar fi ceva

de adăugat:

că știindu-se văduvit de dinții din față își lăsase

mustața să crească    ca să nu mă facă de rușine

că i-a spălat pe ceilalți înaintea plecării

și că nu m-a cicălit când i-am încâlcit montura și i-am

pierdut o plută din lemn de balsa

 

își procurase enciclopedia britannica

toate cele 16 volume

și zilnic – n-a uitat să-mi spună – citește câteva pagini

 

citește din ea

cum mamaia citea din biblia slavonă

cum nepotul ei ăla cu facultatea terminată

citește din thomas wolfe măcar că n-are să-l cuprindă

vreodată

și cum strănepotul ei o să citească în fața unei comisii

norvegiene

jurământul de credință

 

acte de eroism despre care n-are să-și mai amintească

nimeni.