duminică, 2 martie 2014
Spoială
joi, 27 februarie 2014
(1) [Adesea mă gândesc la moarte...]
...ca la un
bazin gonflabil umplut cu apă în care
vară de vară se joacă-n vecini copiii unor neîmpliniți
Cineva se apropie pe tăcute și înțeapă plasticul
semitransparent. Apa se scurge pe iarbă ei rămân uimiți
în picioare. Se supără se îmbracă și pleacă
Îi voi revedea la vară îmi zic în gând
Ea intervine și îmi țipă-n urechi Niciodată!
An de an vor veni alte fețe. Eu voi fi tot mai aproape
încercând să nu tulbur apele
În jurul meu cuiele ruginite prinse în șipci de lemn
formează o potecă fermecată. Știu de pe-acum ce-o să
urmeze
Mai bine mergeam pe cărbuni încinși
N-am chinuit animale când am fost mic. Visam doar la
cum o să fie când voi fi mare...
și cât de fericite-ar fi dacă o să le salvez
marți, 25 februarie 2014
(3) [Din balconul meu de cleştar…]
...privesc
lumea în față. Și nu mă simt așa cum mi-aș
dori
din sufletul meu străbătut de litri de sânge
să mă simt
Pastila nu și-a făcut efectul. Eu nu cunosc cauza
Știu că afară e nesănătos de cald pentru această perioadă
din
an și că păsările din cartier încep să cânte pe la 4 și
ceva
dimineața reușind să mă trezească în fiecare zi
Deschizându-mi ochii. Căscând
Spălându-mă pe față. Ele îmi lasă impresia că nu pot să
răgușească ca noi toți ceilalți. Dau semne de leșin
Așa că-mi beau ceaiul rămas de cu seară
mă așez în pat deschid o carte de Nobel
și ațipesc în încercarea de a nu-l jigni pe autor
Visez că se va face dreptate. Onoarea va fi recâștigată
Un drog mai puternic decât muzica clasică și literatura
nu există
Omul va putea în sfârșit să se diferențieze de animale
Boxele stereo ale unei mașini ce se apropie pintre
blocuri...
Sunt înțepat de furca lu’ ăl negru și mă pomenesc
că tre’ să spun replica
într-un episod din teatrul radiofonic
serial
Cu ceașca de cafea pe masă (ca majoritatea poeților)
cu căștile pe urechi ascultând și expediind dedicații în
eter
pentru un serviciu făcut întregii națiuni de melomani
Pleoapele mi se desfac ușor ca lamele unei persiene și
realizez ce se-ntâmplă
Deschid ușa de la balcon și pășesc pe pardoseala rece
O surprind pe șoferiță când trântește grăbită portiera
Este ea
Nu mai are nevoie de prezentări. E în fața scării
Își introduce cartela cu cifru de bare în despicătura
interfonului și o ia la fugă. Sper că nu-i ceva grav
Doar n-o fi și ea bolnavă!?
În timp ce urcă câte două trepte deodată îi transmit
telepatic că aș vrea să ne cunoaștem cât mai repede
și-i dedic de undeva din plexul meu solar melodia
Atâta timp
cât ești cu mine...
joi, 20 februarie 2014
Pentru bani
vineri, 14 februarie 2014
Alcohol time
Luni
luni, 10 februarie 2014
(2) [Din balconul meu de cleştar...]
...privesc
lumea în față. Să-i spun să nu-i spun...
Așa că privesc lung și dezinhibat cum soarele
aprinde copacul printre-ale cărui crengi și crenguțe se
strecoară că să lumineze chipul încă adormit al unui
muncitor certat cu norma de lucru
E sâmbătă. Azi am lenevit mai mult ca ieri
răsfățându-mă în căldura plăpumii. Cu șosetele-n picioare
și jaluzelele trase am ascultat radioul cultural
transmisiune directă
și-am înmulțit secundele șederii mele pe balcon
Prin glasvandul închipuit al ramurilor desfrunzite
scântei lichide îmi pictau cinetic pijamaua cu dungi
Perdeaua dantelată de asemenea
Blocul întreg căpătase o culoare stranie
Din cenușiul înghețat al cartierului a răsărit speranța
Claxoanele mașinilor ce se înghesuie în parcările
fără marcaj au amuțit. Bătrânii au fost deja la piață
Tinerii fac schimburi de visuri matinale după o săptămână
de
tras la fabrică. Cei mai fericiți dintre ei
Resturile (cred c-am scris bine) lucrează și astăzi
Vecina de vizavi nu și-a aerisit camera
N-o să dureze mult. În cele din urmă își va crăcăna
geamul termopan. Soarele se va răsfrânge din el în mine
Îi voi primi mesajul ca pe-o revelație
Pictori amândoi. Știm cu ce se mănâncă...
Păsările își înalță glasurile în aburul zăpezii ce se
topește
Pisicile administratoarei torc molcom prin tomberoane și
sub băncile de taifas ale madamelor care acum
soții devotate
își sfârâie uleiul în tigăi cu teflon. Țin post pe tot
parcursul
zilelor de muncă. Pentru tineri
În weekend au dezlegare de la popa Dorin
Ele nu bănuiesc că atunci când vor ajunge la porțile
Raiului vor fi trimise înapoi pentru că n-au avut slobozire
și la pește. Eu nici atât. N-am nevastă
Măcar cu o coadă de caras sub nas să mă laud
Dulceața ciprinidelor și-un codru de mămăligă
mujdeioasă. Miros din vecini. Iz de gospodine
Femei cuviincioase într-o veșnică fierbere și prăjeală
La primăvară mă vor chema să le văruiesc bucătăriile