luni, 20 iunie 2016

O poveste adevărată


Din cortul meu cu vedere la apă de pe malul proaspăt
curăţat de alge al unei staţiuni maritime
şi până-n localul cu terasă acoperită simbolic
cu pleduri de stuf n-am avut decât vreo douăzeci
de minute

În pantaloni scurţi cu picioarele goale
brăzdam nisipul litoralului
fermecat de clementina siciliană de la orizont
ce se-nroşea şi se-ntuneca deopotrivă  

Apele calde acum
mai abitir decât în crucea de foc a zilei
veneau grijulii şi nivelau prin suluri străvezii  
pământul fin în care tălpile noastre grele
lăsaseră amprente adânci

Busturile lor albe se înălţau ca două tufuri calcaroase
în cătarea unui soare de august

Doi prieteni ce se-ntâlneau pe coasta arcuită a mării 
după doi ani de împărtăşit e-mailuri 

Restul poveştii e despre o prietenă comună
care se culcase cu amândoi şi pe care ei au iubit-o
nespus de mult înainte ca ea să-i uşuiască
ca pe nişte cocoşei lipsiţi de creastă

Priveau spre flota aeriană a pescăruşilor guralivi  
Necazul lor nu fusese paiul care rupsese spinarea cămilei
şi nu cei doi băieţi nu deveniseră gay
Şi chiar mă-ntreb de ce am adăugat acest amănunt
dacă-ncepusem să vă povestesc aşa de frumos?...


duminică, 12 iunie 2016

Lecţia despre poezie


                                                         după ştiţi voi cine



se împrumută câteva versuri ce nu se mai citesc astăzi
dacă nu se-mprumută se smulg din imaginație
și se trântesc pe-o foaie
se încadrează într-o mișcare culturală se fardează
cu inepții temporare și se iradiază cu aplauze până ce
poezia pare perfectă
după care se sună un critic literar de preferat un vechi
amic sau unul tânăr în devenire
se laudă poezia până la greață prin presă radio
și televiziune de către tine de către alții și mai ales
de către cine nu trebuie
pe urmă se ia un editor și se publică într-un volum
pe copertă: o femeie despuiată titlul cărții și numele
poetului scris incorect
toți dar absolut toți vor spune:

 ̶  ce poet grozav ar fi fost acesta de n-ar fi apărut
greșeala de tipar!


Viorel


viorel n-are casă. locuieşte pe unde nimerește
de obicei sub podul de la ştrand

până pe la 4:00-5:00 a.m. adulmecă chiştoace
şi p-ormă moare pentru vreo şapte-opt ore
după care înviază și apare clătinându-și mecla
cu fălcile blegite
se holbează la aceeaşi pereche de căşti  
și pune obişnuitele-ntrebări: la ce preţ le am
şi dacă-s noi

n-ai tu bani. du-te lucrează şi-apoi să revii
el îmi cere un leu și pleacă la ale sale scârnăvii
mereu din uşă-n uşă mereu de parcă s-ar duce
pe pustii. și chiar se duce

se mai ceartă cu unul mai primeşte un ban
de la altul
„rugăminţele” trec viaţa rămâne
nimănui nu-i pasă că e nespălat ca un câine
că azi-noapte cineva i-a furat salteaua
iar odată cu ea şi cureaua
iar acum şi de-ar vrea să se spânzure nu poate
ba ca-ncercat să se-nece dar nu ştie să-noate
că „babtistu” care-l cheamă la muncă
îi zice să se pocăiască
dar el pentru 7 lei pe oră nu vrea să trudească
și trebuie să existe nişte răspunsuri pentru el:

 ̶  andrei cu cât îmi dai căştile?
 ̶  n-ai tu bani de ele viorele viorel...


miercuri, 1 iunie 2016

Pilda bancnotelor


Zis-ai că împărăția ta (sau Fiul Omului)
este asemenea unui cetățean care
înainte să plece-n concediu și-a încredințat averea
celor trei slugi după cum urmează:
uneia i-a dat cinci bancnote alteia două iar ultimei
dintre ele doar una. Apoi s-a dus șoptindu-le: „Vă pup”
„Pa pa!”

Cu vorbele stăpânului încă-n urechi cel care căpătase
mai mult s-a pus pe treabă și folosindu-se de cele
pe care le-a primit a câștigat tot atâtea
La scurtă vreme cel ce luase două bancnote și-a dublat
paralele. Însă cel ce se alesese c-o bancnotă
pentru că nu-l ducea capul când venea vorba de afaceri
a săpat în pământ și a-ngropat bancnota cu pricina

După ce-a curs multă apă pe Mureș a sosit jupânul
și a-nceput să le ceară socoteală pentru ceea
ce li se predase. Imediat cel ce avea zece bancnote
a dat-o-n lauda de sine că să vezi cine-i el și să nu crezi
câți bani a făcut. Cel cu patru bancnote așijderi celui dintâi
a ieșit la raport punând aceeași placă și astfel a beneficiat
și el de bucuria domnului său (oricare ar fi fost aia)

Așa că toate bune și frumoase până a apărut sluga
cu o singură bancnotă care de frică să nu rateze
invitația la bairamul angajatorului s-a apucat
să-l țuce-n cur mai abitir ca primele două
Și înapoindu-i bancnota pe care o dezgropase cu puțin timp
în urmă nu s-a gândit să adauge bárem un 1% la valoarea ei
să zicem de-o bere sau de-un pachet de țigări
Lucru care a costat-o enorm

Nu numai c-a fost făcută în fel și chip și că i-a fost
luată bancnota (fiind dată celei care avea deja zece)
ba a și fost aruncată în bezna cea-ndepărtată
ca să se-mplinească bocetul și trosnirea fălcilor
pe care se pare că nababul de abia le-aștepta

După ce că știa că-i sărac cu duhul (nu degeaba îi dăduse
o bancnotă) și după ce că nu l-a trimis la niciun training
de angajare/reangajare... tot argatul e cel vinovat
Și a mai spus (ca și când n-ar fi fost ocărât îndeajuns)
„că tot celui ce are i se va da și-i va prisosi
iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce i se pare că are”
lăsându-i mască pe cei de față

Mai bine n-ar fi trebuit să-i deie niciun sfanț
și cu asta basta! Toată lumea ar fi fost mulțumită
Iar dacă nu s-ar fi putut abține și i-ar fi înmânat acei bani
ar fi fost firesc ca el – un fel de dumnezeu peste ei
să secere și s-adune de-acolo unde slugoiul cel nepriceput
n-a putut să semene și nici să împrăștie. Că tot era el
bun de gură

Să zică mersi că nu i-a pierdut bancnota
sau că nu s-a apucat de băut după ce-a văzut
cu ochii săi leneși cum unuia i se dau cinci altuia două
iar lui... (șașa bătut de soartă) doar una
Pă’ e și normal să cadă omu’-n depresie și să nu mai știe
ce să creadă și ce să facă. Pormă să vină și patronul
cu vorba aceea din încheierea bălăcărelii
cum că celui ce are i se va da iar celui ce... bla bla bla
asta-i ispravă de om cu scaun la cap?
Să zică mulțam că nu l-a luat la bătaie. Eu unul...

Dar publicul vrea un alt final: Trimite-l pe stăpân
întru-ntunericul cel mai din afară
La banii lui probabil că l-ar face să lumineze

Adevărat îți spun: plângerea și scrâșnirea dinților
s-ar împuțina cu un om


joi, 26 mai 2016

Pilda celor zece fecioare


Zis-ai că împărăția ta se va asemăna cu zece fecioare
candelofore care au ieșit chipurile să-l întâmpine
pe mire. Nu le știm vârsta neamul ocupația
ci doar că cinci dintre ele-s neghioabe și cinci
sunt înțelepte. Cu prisnele arzânde în mâini
au ieșit la drum și așteaptă s-apară bărbățelul promis

Timp cât fecioarele au ațipit și (poate) au dormit    
candelele au ars inutil
Pe la 12:00 a.m. cineva le-a strigat că vine mirele
și că tresă iasă întru întâmpinarea lui  

Auzind acestea s-au ridicat iar cele prostuțe
le-au rugat pe cele deștepte să le deie nițel ulei
că li se terminase combustibilul
(întrucât mirele avea un fetiș cu veiozele astea vechi
și-i plăcea să le vadă cum luminează)

Însă cele deștepte nu erau bune la suflet
și de frică să nu rămână și ele fără oloi
(chiar dacă își luaseră provizii)  
le-au trimis la mama dracului pe cele toante
ca să-și cumpere de-acolo

Astea au făcut ascultare că dé...
celor înțelepte nu degeaba li se zicea așa
și s-au dus. Dar când s-au întors
ușa sălii de nuntă era închisă

Zadarnic l-au rugat să le deschidă
că el: nu și nu; ziceai că nici nu le cunoaște

Iar feblețile tale Doamne
(cele care ar fi putut să le spună din timp
că fitilurile pot fi stinse până la sosirea drăguțului
sau să le fi dat puțin untdelemn)   
chefuiau acum de zor

Drept aceea te rog să veghezi peste fecioarele
(câte or mai fi rămas) de orice vârstă naționalitate
profesie...
și să le umpli degrabă lămpile. Findcă nu știi ziua
și nici ceasul când toate cumințeniile pământului
își vor alege singure bărbatul
vor trece de la ulei la alcool
vor aprinde spirtierele în fața sălii de nuntă
și cu strigăt vor incendia ușa de la intrare

Adevărat îți spun: vor intra chiuind la petrecere


marți, 17 mai 2016

Sunt un om rău


nu las niciodată bacșiș
ador să mi se dea restul până la ultimul sfanț
îmi scot cu tact moneda de 50 de bani din căruciorul
pentru cumpărături și nu! nu ți-o dau de pomană

nu zâmbesc doar findcă dă bine
și nu sunt serios numai ca să par altfel
nu-mi verific din minut în minut telefonul
ci c-â-t-e-o-d-a-t-ă după ce-mi termin treaba:
la dispoziția oricui – nicicând
la dispoziția mea – întotdeauna
nu dorm cu el la cap. îl țin lângă picioare
și-nainte de culcare îl închid MEREU

aveți dreptate: sunt un om rău

nu-mi cunosc vecinii deși salut dintr-o politețe
formală pe fiecare
îi detest pe cei care depozitează flori pe scara blocului
și ca să-mi impun punctul de vedere
mai sparg câte-un ghiveci când cobor cu bicicleta

ce să zic? sunt un om rău

nu-s țin ușa deschisă când te văd că fugi și gâfâi
ca o locomotivă
dacă-s deja în lift apăs butonul 5 apoi butonul 6
și tot așa și tot așa... pân la 10 ca să fiu sigur
că noul ascensor cu reglaj electronic și memorie
digitală funcționează

nu zic nimic au zis-o alții: sunt un om rău

dacă îți plimbi potaia și nu-i strângi rahatul
de pe alee
îl vei găsi sub preș pe clanță și pe vizor

nu răspund la interfon. eu n-aștept pe nimeni
și-ți trântesc ușa-n nas dacă-n primele cinci secunde
nu aud: mă scuzați îmi pare rău sau mă iertați
de deranj
am mai zis-o: nu descui nici lu’ popa
cu iordanu’ nici celor de la enel

nu cred în allah
în metoda celor șapte pași a așa-zișilor creștini
defel
am studiat scripturile ș-am aflat: sunt un om rău

când intru-n bar comand în orice ocazie
o băutură cu pretenții
dacă voiam o bere mă duceam la market și-o topeam
stând pe bordură ginind cum parchează șmecherașii
pe locurile interzise
fiți convinși că nu veneam să vă admir mutrele
și să bem aceeași poșircă

așa că mergeți voi în pula calului
căscați laaaaarg ochii
și repetați după mine:

ȘI NOI SUNTEM CA TINE


vineri, 13 mai 2016

Just an ordinary Sunday


sculatul de dimineaţă a fost mereu o problemă
nu sunt băutor de cafea nu pun de-un ceai
că mi-e lene
nu-i lapte-n frigider s-a mai zis
pentru alcool e prea devreme. aşa că cel mai bun
prieten al omului la această oră este apa
la temperatura camerei
singurele bule apar doar când o torn în pahar

înaintea uşilor bisericii e cea a liftului
pentru celelalte sunt nevoit să discut cu subconştientul
de cele mai multe ori nici el nu ştie
în capul meu e un joc de blackjack la sfârşitul căruia
casa câştigă întotdeauna

pereţii paraclisului în care stăm muraţi în transpiraţii
şi tămâi se-ncovoaie odată cu noi în cele patru zări
când ne însemnăm în numele biruinţei împotriva morţii
pe care nici preotul după cum îşi roteşte cădelniţa
nu o crede

aici toţi o dăm cotită mărturisind crezul
unor reptilieni  
după care ne urăm poftă bună la masa din familie
deși nu e nimeni invitat

pe bulevard rotocoale de vânt încărcate cu praf
astupă gurile trecătorilor

limbile clopotelor atârnă ca visele noastre
trase de-o mână din ce în ce mai ramolită
din ce în ce mai rar

zăbovesc câteva minute în parc
se opresc unul câte unul şi sunt ridicate iar
de avântul copiilor care şi-au aşteptat rândul

se apropie două iehoviste
mă-ntreabă dacă sunt interesat de planul lui dumnezeu
şi dac-ar putea să-mi ofere un pliant
zic da ca să nu le supăr

îl pun în buzunar şi m-aşez pe bancă
las capul pe spate. adorm şi visez frumos
ceva legat de paralele din portofel
de isprăvile lui doamne-doamne
de diafotia cerebrală a umanităţii
ş. a. m. d. 

un futuimăsism de primăvară
şi cina cea de taină

te provoc s-o luăm împreună. eu tu şi surorile tale
vom arde broșuri la lumânare şi ne vom pune
o dorinţă

răsăritul de nu ne-ar trezi