Zis-ai că împărăția
ta (sau Fiul Omului)
este asemenea
unui cetățean care
înainte să plece-n
concediu și-a încredințat averea
celor trei slugi
după cum urmează:
uneia i-a dat
cinci bancnote alteia două iar ultimei
dintre ele doar una.
Apoi s-a dus șoptindu-le: „Vă pup”
„Pa pa!”
Cu vorbele
stăpânului încă-n urechi cel care căpătase
mai mult s-a pus
pe treabă și folosindu-se de cele
pe care le-a
primit a câștigat tot atâtea
La scurtă vreme
cel ce luase două bancnote și-a dublat
paralele. Însă cel
ce se alesese c-o bancnotă
pentru că nu-l ducea
capul când venea vorba de afaceri
a săpat în pământ
și a-ngropat bancnota cu pricina
După ce-a curs
multă apă pe Mureș a sosit jupânul
și a-nceput să le
ceară socoteală pentru ceea
ce li se predase.
Imediat cel ce avea zece bancnote
a dat-o-n lauda
de sine că să vezi cine-i el și să nu crezi
câți bani a făcut.
Cel cu patru bancnote așijderi celui dintâi
a ieșit la raport
punând aceeași placă și astfel a beneficiat
și el de bucuria domnului
său (oricare ar fi fost aia)
Așa că toate bune
și frumoase până a apărut sluga
cu o singură
bancnotă care de frică să nu rateze
invitația la bairamul
angajatorului s-a apucat
să-l țuce-n cur mai
abitir ca primele două
Și înapoindu-i bancnota
pe care o dezgropase cu puțin timp
în urmă nu s-a gândit
să adauge bárem un 1% la valoarea ei
să zicem de-o
bere sau de-un pachet de țigări
Lucru care a
costat-o enorm
Nu numai c-a fost
făcută în fel și chip și că i-a fost
luată bancnota (fiind
dată celei care avea deja zece)
ba a și fost
aruncată în bezna cea-ndepărtată
ca să se-mplinească
bocetul și trosnirea fălcilor
pe care se pare
că nababul de abia le-aștepta
După ce că știa că-i
sărac cu duhul (nu degeaba îi dăduse
o bancnotă) și
după ce că nu l-a trimis la niciun training
de angajare/reangajare...
tot argatul e cel vinovat
Și a mai spus (ca
și când n-ar fi fost ocărât îndeajuns)
„că tot celui ce
are i se va da și-i va prisosi
iar de la cel ce
nu are se va lua și ceea ce i se pare că are”
lăsându-i mască pe
cei de față
Mai bine n-ar fi
trebuit să-i deie niciun sfanț
și cu asta basta!
Toată lumea ar fi fost mulțumită
Iar dacă nu s-ar
fi putut abține și i-ar fi înmânat acei bani
ar fi fost firesc
ca el – un fel de dumnezeu peste ei
să secere și
s-adune de-acolo unde slugoiul cel nepriceput
n-a putut să
semene și nici să împrăștie. Că tot era el
bun de gură
Să zică mersi că
nu i-a pierdut bancnota
sau că nu s-a
apucat de băut după ce-a văzut
cu ochii săi leneși
cum unuia i se dau cinci altuia două
iar lui... (ș’așa bătut de soartă) doar una
Pă’ e și normal să
cadă omu’-n depresie și să nu mai știe
ce să creadă și
ce să facă. P’ormă să vină și
patronul
cu vorba aceea
din încheierea bălăcărelii
cum că celui ce
are i se va da iar celui ce... bla bla bla
Pă’ asta-i ispravă de om cu scaun la cap?
Să zică mulțam că
nu l-a luat la bătaie. Eu unul...
Dar publicul vrea
un alt final: Trimite-l pe stăpân
întru-ntunericul cel
mai din afară
La banii lui
probabil că l-ar face să lumineze
Adevărat îți spun:
plângerea și scrâșnirea dinților
s-ar împuțina cu
un om
