Sfârşitul este aproape

ploaia a încetat

 

reîncepe:

rigolele se umplu cu resturi vegetale și ambalaje

de la mcdonald’s

pietonii aleargă într-aiurea cu umbrelele răsfrânte

ștergătoarele de parbriz dezertează

dubița de înghețată se izbește de zid

pruncii sunt strigați de la ferestre terasele își prăvălesc

obloanele

pe taxiuri înfloresc portiere

soarele pare să fi dispărut

e mai rece ca ieri

nu-nțeleg de ce cine ce a făcut

însă-i ok     nu mă mai jenează

a trecut.

nema serviciu biștarii pe terminate

laptopul e-n continuare stricat – acest poem îl scriu

de mână

 

mai ușor în kilogramele aspirațiilor mă prăbușesc

la întâmplare. dau slavă cerului pentru că trăiesc

e ziua sfântului pantelimon

bravo celui care a știut ce să facă în asemenea situații!

 

un veteran de război se plimbă cu nepoțelul

piciul își ridică tenișii cu pompoane arămii și se uită la mine  

e nedumerit: o carte ș-un caiet îmi stau în poală

un pix cu gel între dește

aceeași poziție pe care o aveam când copiam la școală

 

nu te sfii pruncule! așa ceva nu se caută prin părțile

astea

de s-ar prăpădi nu vor suna la poliție nu vor lipi afișe

nici nu-și vor da seama

 

la următoarea străduță bunicul tău va coti la stânga

tu după el direct în buricul bombei

îți va explica pe-ndelete care este treaba:

 

viața nu-i așa cum ți-o prezintă cărțile

ci o halbă cu zeamă de malț ce se consumă moderat

aici am venit și cu tatăl tău. adicția era la modă ș-atunci

se deprinde pe parcurs

trucul?

să ai o meserie bănoasă... apoi vin și plozii și nevasta

rece să fie dacă se poate

nefiltrată.

1983

Pentru că atunci a avut loc primul zbor

al Navetei Spaţiale Challenger

şi simţind că a sosit timpul am hotărât să ies la lumină

Fiindcă nainte de mine a fost potopul

şi după burta mamei a fost cusută  

iar Al Pacino l-a interpretat pe Scarface

care la final prin Say hello to my little friend

n-a făcut altceva decât să-mi zică pe nume

Pentru că tatăl meu a avut un motiv în plus să fugă

la cramă: cineva urma să-i poarte chipul

şi nu se împăcase cu gândul

Pentru că Aberdeen F. C. o învinge cu scorul de 2 la 1

pe Real Madrid şi câştigă Cupa Cupelor UEFA

care privită prin sticla de fund de borcan a televizorului

cum era ea... purtată pe braţele păroase ale fotbaliştilor

trebuie să le fi lăsat o impresie puternică părinţilor mei

de vreme ce ulterior la fel m-au trecut şi ei

din mână-n mână

când unul dintre ei era nevoit să plece la serviciu

Pentru că deodată din depărtare aterizat aici

zvonul că „o chestie” numită Internet – preconizată a fi

mai mare ca televiziunea – ar fi luat deja fiinţă

i-a făcut pe-ai mei să se scarpine-n urechi

să se bucure de ultima parte a filmului serial M*A*S*H

şi să stabilească – împreună cu alţi 124.999.998

de telespectatori – recordul pentru cel mai

vizionat episod al tuturor timpurilor

Pentru că la finele peliculei taică-miu a strigat:

Gudbai bă băieţi! şi şi-a mai turnat un pahar

spre disperarea mamei

Pentru că Guvernul Poloniei a anunţat sfârşitul

legii marţiale precum şi-o seamă de amnistii

pentru prizonierii politici

iar pe coasta bine reliefată a Atlanticului

Guvernul Conservator al Angliei

condus de Margaret Thatcher

a fost reales cu o majoritate absolută

chiar dacă

judecând după proza dialogală a dumnezeilor mei

ce-şi priveau Telejurnalul

la noi tot Comunismul era la modă

şi nu deranja pe nimeni

Întrucât mai era ceva legat de Michael Jackson...

şi fiindcă s-a născut în acelaşi an cu mine iar numele ei

este Amy Winehouse

Deoarece în vremea aceea William Golding câştiga

Premiul Nobel pentru Literatură

iar Louis de Funès şi Amza Pellea erau primiţi

cu aplauze la porţile Raiului

Căci e anul în care Nichita Stănescu a dat literalmente

cu tâmpla de stele

iar atât Adrian Păunescu cât şi Mircea Cărtărescu

ne-au învăţat ce este iubirea

unul la Editura Albatros

iar celălalt la Cartea Românească

lucruri secundare...

oricât aş încerca să cred că nu-i aşa

nimic n-a evoluat

fi’ndcă-n 1984 Bruce Springsteen ne-a mărturisit

că s-a născut in the U. S. A.

iar de-atunci lucrurile originale răsar

doar la el în bătătură

O poveste adevărată

Din cortul meu cu vedere la apă de pe malul proaspăt

curăţat de alge al unei staţiuni maritime

şi până-n localul cu terasă acoperită simbolic

cu pleduri de stuf n-am avut decât vreo douăzeci

de minute

În pantaloni scurţi cu picioarele goale

brăzdam nisipul litoralului

fermecat de clementina siciliană de la orizont

ce se-nroşea şi se-ntuneca deopotrivă  

Apele calde acum

mai abitir decât în crucea de foc a zilei

veneau grijulii şi nivelau prin suluri străvezii  

pământul fin în care tălpile noastre grele

lăsaseră amprente adânci

Busturile lor albe se înălţau ca două tufuri calcaroase

în cătarea unui soare de august

Doi prieteni ce se-ntâlneau pe coasta arcuită a mării 
după doi ani de împărtăşit e-mailuri 

Restul poveştii e despre o prietenă comună

care se culcase cu amândoi şi pe care ei au iubit-o

nespus de mult înainte ca ea să-i uşuiască

ca pe nişte cocoşei lipsiţi de creastă

Priveau spre flota aeriană a pescăruşilor guralivi  

Necazul lor nu fusese paiul care rupsese spinarea cămilei

şi nu cei doi băieţi nu deveniseră gay

Şi chiar mă-ntreb de ce am adăugat acest amănunt

dacă-ncepusem să vă povestesc aşa de frumos?...

Lecţia despre poezie

                                                         după ştiţi voi cine

se împrumută câteva versuri ce nu se mai citesc astăzi

dacă nu se-mprumută se smulg din imaginație

și se trântesc pe-o foaie

se încadrează într-o mișcare culturală se fardează

cu inepții temporare și se iradiază cu aplauze până ce

poezia pare perfectă

după care se sună un critic literar de preferat un vechi

amic sau unul tânăr în devenire

se laudă poezia până la greață prin presă radio

și televiziune de către tine de către alții și mai ales

de către cine nu trebuie

pe urmă se ia un editor și se publică într-un volum

pe copertă: o femeie despuiată titlul cărții și numele

poetului scris incorect

toți dar absolut toți vor spune:

 ̶  ce poet grozav ar fi fost acesta de n-ar fi apărut

greșeala de tipar!

Viorel

viorel n-are casă. locuieşte pe unde nimerește

de obicei sub podul de la ştrand

până pe la 4:00-5:00 a.m. adulmecă chiştoace

şi p-ormă moare pentru vreo şapte-opt ore

după care înviază și apare clătinându-și mecla

cu fălcile blegite

se holbează la aceeaşi pereche de căşti  

și pune obişnuitele-ntrebări: la ce preţ le am

şi dacă-s noi

n-ai tu bani. du-te lucrează şi-apoi să revii

el îmi cere un leu și pleacă la ale sale scârnăvii

mereu din uşă-n uşă mereu de parcă s-ar duce

pe pustii. și chiar se duce

se mai ceartă cu unul mai primeşte un ban

de la altul

„rugăminţele” trec viaţa rămâne

nimănui nu-i pasă că e nespălat ca un câine

că azi-noapte cineva i-a furat salteaua

iar odată cu ea şi cureaua

iar acum şi de-ar vrea să se spânzure nu poate

ba ca-ncercat să se-nece dar nu ştie să-noate

că „babtistu’” care-l cheamă la muncă

îi zice să se pocăiască

dar el pentru 7 lei pe oră nu vrea să trudească

și trebuie să existe nişte răspunsuri pentru el:

 ̶  andrei cu cât îmi dai căştile?

 ̶  n-ai tu bani de ele viorele viorel...

Pilda bancnotelor

Zis-ai că împărăția ta (sau Fiul Omului)

este asemenea unui cetățean care

înainte să plece-n concediu și-a încredințat averea

celor trei slugi după cum urmează:

uneia i-a dat cinci bancnote alteia două iar ultimei

dintre ele doar una. Apoi s-a dus șoptindu-le: „Vă pup”

„Pa pa!”

Cu vorbele stăpânului încă-n urechi cel care căpătase

mai mult s-a pus pe treabă și folosindu-se de cele

pe care le-a primit a câștigat tot atâtea

La scurtă vreme cel ce luase două bancnote și-a dublat

paralele. Însă cel ce se alesese c-o bancnotă

pentru că nu-l ducea capul când venea vorba de afaceri

a săpat în pământ și a-ngropat bancnota cu pricina

După ce-a curs multă apă pe Mureș a sosit jupânul

și a-nceput să le ceară socoteală pentru ceea

ce li se predase. Imediat cel ce avea zece bancnote

a dat-o-n lauda de sine că să vezi cine-i el și să nu crezi

câți bani a făcut. Cel cu patru bancnote așijderi celui dintâi

a ieșit la raport punând aceeași placă și astfel a beneficiat

și el de bucuria domnului său (oricare ar fi fost aia)

Așa că toate bune și frumoase până a apărut sluga

cu o singură bancnotă care de frică să nu rateze

invitația la bairamul angajatorului s-a apucat

să-l țuce-n cur mai abitir ca primele două

Și înapoindu-i bancnota pe care o dezgropase cu puțin timp

în urmă nu s-a gândit să adauge bárem un 1% la valoarea ei

să zicem de-o bere sau de-un pachet de țigări

Lucru care a costat-o enorm

Nu numai c-a fost făcută în fel și chip și că i-a fost

luată bancnota (fiind dată celei care avea deja zece)

ba a și fost aruncată în bezna cea-ndepărtată

ca să se-mplinească bocetul și trosnirea fălcilor

pe care se pare că nababul de abia le-aștepta

După ce că știa că-i sărac cu duhul (nu degeaba îi dăduse

o bancnotă) și după ce că nu l-a trimis la niciun training

de angajare/reangajare... tot argatul e cel vinovat

Și a mai spus (ca și când n-ar fi fost ocărât îndeajuns)

„că tot celui ce are i se va da și-i va prisosi

iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce i se pare că are”

lăsându-i mască pe cei de față

Mai bine n-ar fi trebuit să-i deie niciun sfanț

și cu asta basta! Toată lumea ar fi fost mulțumită

Iar dacă nu s-ar fi putut abține și i-ar fi înmânat acei bani

ar fi fost firesc ca el – un fel de dumnezeu peste ei

să secere și s-adune de-acolo unde slugoiul cel nepriceput

n-a putut să semene și nici să împrăștie. Că tot era el

bun de gură

Să zică mersi că nu i-a pierdut bancnota

sau că nu s-a apucat de băut după ce-a văzut

cu ochii săi leneși cum unuia i se dau cinci altuia două

iar lui... (ș’așa bătut de soartă) doar una

Pă’ e și normal să cadă omu’-n depresie și să nu mai știe

ce să creadă și ce să facă. P’ormă să vină și patronul

cu vorba aceea din încheierea bălăcărelii

cum că celui ce are i se va da iar celui ce... bla bla bla

Pă’ asta-i ispravă de om cu scaun la cap?

Să zică mulțam că nu l-a luat la bătaie. Eu unul...

Dar publicul vrea un alt final: Trimite-l pe stăpân

întru-ntunericul cel mai din afară

La banii lui probabil că l-ar face să lumineze

Adevărat îți spun: plângerea și scrâșnirea dinților

s-ar împuțina cu un om

Pilda celor zece fecioare

Zis-ai că împărăția ta se va asemăna cu zece fecioare

candelofore care au ieșit chipurile să-l întâmpine

pe mire. Nu le știm vârsta neamul ocupația

ci doar că cinci dintre ele-s neghioabe și cinci

sunt înțelepte. Cu prisnele arzânde în mâini

au ieșit la drum și așteaptă s-apară bărbățelul promis

Timp cât fecioarele au ațipit și (poate) au dormit    

candelele au ars inutil

Pe la 12:00 a.m. cineva le-a strigat că vine mirele

și că tre’ să iasă întru întâmpinarea lui  

Auzind acestea s-au ridicat iar cele prostuțe

le-au rugat pe cele deștepte să le deie nițel ulei

că li se terminase combustibilul

(întrucât mirele avea un fetiș cu veiozele astea vechi

și-i plăcea să le vadă cum luminează)

Însă cele deștepte nu erau bune la suflet

și de frică să nu rămână și ele fără oloi

(chiar dacă își luaseră provizii)  

le-au trimis la mama dracului pe cele toante

ca să-și cumpere de-acolo

Astea au făcut ascultare că dé...

celor înțelepte nu degeaba li se zicea așa

și s-au dus. Dar când s-au întors

ușa sălii de nuntă era închisă

Zadarnic l-au rugat să le deschidă

că el: nu și nu; ziceai că nici nu le cunoaște

Iar feblețile tale Doamne

(cele care ar fi putut să le spună din timp

că fitilurile pot fi stinse până la sosirea drăguțului

sau să le fi dat puțin untdelemn)   

chefuiau acum de zor

Drept aceea te rog să veghezi peste fecioarele

(câte or mai fi rămas) de orice vârstă naționalitate

profesie...

și să le umpli degrabă lămpile. Fi’ndcă nu știi ziua

și nici ceasul când toate cumințeniile pământului

își vor alege singure bărbatul

vor trece de la ulei la alcool

vor aprinde spirtierele în fața sălii de nuntă

și cu strigăt vor incendia ușa de la intrare

Adevărat îți spun: vor intra chiuind la petrecere