miercuri, 24 august 2016

7 Sfârșitul este aproape (continuare)


să mă-nșel?

din jurnalul anterior reiese că el a fost mereu în preajmă

 

 

 

 

un conac discret prin câmpurile mănoase ale regiunii veneto

la etaj mama proprietarului. căruntă semiparalizată

își târșâie tălpile proptită într-un suport metalic

cu brațe

rareori în umerii lăsați ai badantei

 

cum e fudulă de-o ureche televiziunea italiană ia amploare

când se dezlănțuie gerry scotti și dă câte-o dumă

ceața s-a disipat   dimineață se va înfiripa din nou

de la atâta umiditate mi-a lăcrimat blocnotesul

unicul mod în care pot scrie pe trei pagini deodată

 

macaronarii strănută și se tem să circule pe jos

castane coapte și-un fel de pescăruși

duhoarea de hamsii de la periferia comunei pianiga

suntem la hotarul bărăganului           500 de metri

depărtare de cea mai apropiată șosea

doar noi caii vacile și caprele contadinilor cu vile

și jeepuri

 

dac-aș reuși să mă întrețin dintr-o activitate

care să nu mă vlăguiască permanent

din gologanii pe care i-aș agonisi (de-i voi primi)

mi-aș cumpăra un laptop   di seconda mano

primul meu computer

 

am 28 de ani

 

 

 

 

inventariez visele pe care le-am avut

efortul de-a le contura

 

 

 

 

la săpat de șanțuri în jurul unei clădiri în construcție

moloz ciment pulbere de var și pe-alocuri cărămizi

fisurate urechelnițe furnici un picamăr

și două mănuși cauciucate

 

la ora 12:00 ne-am luat pauza corespunzătoare

și toată italia ne-a urmat exemplul

 

o conservă cu 80 grame de sardine sufocate într-o supă

dubioasă cu lămâie

jumătate de franzelă și biscuiți rotunzi cu cremă de cacao

 

salahorii și-au uitat limba maternă

ăștia și când se insultă o fac în limba statului în care

își duc veacul

fiecare un protagonist într-un grande fratello al tribului său

scandalagii de sămânță alterată ce se prostituează

ca să fie în rând cu elita pulimii

androizi ce lucrează de la 7 la 7 pentru a-și achiziționa

un audi cu care să meargă ogni domenica la un grătar

și-ntrucât e în drum   niște moretti la doză

cât să-și burdușească portbagajul

 

țeluri dificil de atins spre care aspiră salivând febril

drojdia din patria celor cu slănină și parizer

pe masă

ce-și prăjesc micii prin balcoane

 

partea captivantă a zilei:

 

printre cutiile neclintite de gresie și faianță

furișându-ne

ne-am urinat într-o țeavă portocalie

cu diametrul de 200 mm...          șanfrenată

pe care ulterior am udat-o cu furtunul


duminică, 21 august 2016

6 Sfârșitul este aproape (continuare)


proaspăt mutat la casă nouă

niște amici în vizită

sticle de pepsi cești cu nes și un meci la teveu

suricate curioase de proprietățile nutritive ale croampelor

de pe aragazul tras în folie de aluminiu

 

vrând-nevrând ajungem să discutăm despre „gospodine”

 

oaspeții – majoritatea FRAȚI ÎN DOMNUL – mă irită cu

nu ești pe calea cea bună

te gândești numai la sex când vine vorba de relații

asta după ce-am făcut o aluzie ce-și avea cântecul ei

fredonat și de tovarășii de dialog

la una dintre fetele ce urmau să ni se alăture

 

firoscoși cineaști dați naibii și preștiința lor

divină

 

simțindu-mă restant le spun că și lor tot acolo le stă

și le-a stat capul înainte și după ce-au hotărât

să se unească într-un-singur-trup  

că nu degeaba execută slalomuri printre sugari și

preșcolari

când levitează dintr-o odaie într-alta   și își mușcă degetele

așteptându-și rândul la toaletă

 

dar pentru că mi-s simpatici iar eu băiat fin

consider că-i mai adecvat să le istorisesc o peripeție

menită să le betoneze convingerile excitabile

 

și le-o zic pe aia cu adela   nou-venită în arad

și cum m-am lăsat inițiat în frământările oltenești ale

posteriorului ei cu anevoie de analizat

până ce prin buretele gros al saltelei după un vai!

și-un alt vai!

cu gleznele încătușate la spate a reușit să strecoare

un izbăvitor  pune ulei dacă ai

 

ceea ce am și făcut și fac în clipa de față

când în văzul tuturor îmi miruiesc cartofii

cu două úncii din același untdelemn

de la bunica

 

apare sora zglobie după care îmi curg ochii

precum pe marginile tigăii de teflon oloiul

...ca să-mi audă ultimele cuvinte și să roșească

 

un procedeu des întâlnit în cinematografia timpurie

ar fi precizat CTP-ul

 

poate că sfârșitul nu-i chiar atât de aproape

pe cât credeam c-o să fie.


duminică, 7 august 2016

3 Sfârșitul este aproape (continuare)


lovelele zboară minunile aterizează

se ivește una la orizont

își saltă șapca de pe frunte și își mișcă genele rimelate

 

prin difuzorul LG-ului cu clapetă un amic mă pistonează

să particip mâine contra cost la plantat de butuci de viță de vie

soiuri peninsulare

(și ce nu săvârșește valahul pentru gloria vinului?)

 

următoarea zi se transformă-n poimâine

iar poimâine în mai mult decât mi-aș fi dorit de la viață

am 150 de lei în buzunar

și nu mă gândesc prea tare la ce gust or fi având hamburgerii

de pe unirii

 

vrea să plece în italia. zice că acolo iubirea-i la liber

că-s o grămadă de biciclete bărbați supli și cucoane tatuate

pe bulane

că spaghete mai delicioase ca la ei n-ai să mănânci

în altă parte

 

cu toții vor pleca mai devreme sau mai târziu

 

iar n-am să știu încotro s-o apuc

oricum nu-mi puneam mari speranțe în el

deși dă bine să scrii că tragi nădejde în ceea ce...

și întrucât e necesar să-mi schimb buletinul sau cartea

de identitate cum s-o fi numind

cu atât mai mult

 

se va lămuri – îmi șoptește la ureche sfântul pantelimon

de muncă nu scapă nimeni

 

mă sâcâie orice sunet. până și vocea mea

au apărut căderile de tensiune regretele... abulie pesemne

o statuie-n plus în părculeț

 

un guguștiuc pe bustul elenei ghiba-birta

așezat cu pieptul pe creștet

nimănui nu pare să-i pese

nu văd de ce aș fi o excepție.


miercuri, 3 august 2016

2 Sfârșitul este aproape (continuare)


mi-am schimbat domiciliul însă nici aici nu-mi tihnește

tipul care m-a primit stă la calculator și conversează

cu „ibovnica” lui.                    de-o vârstă cu el

cel puțin așa are impresia aurel

îl las să se amăgească și mă fac că nu-i simt privirea sceptică

și scânteierea monitorului ce noapte de noapte veghează

peste somnul meu

 

în răstimpul celor 24-26 de ani ai săi n-a avut gagică

și poate din cauza asta...

că de când a dat de „domnița” cu pricina tastează

fără-ntrerupere

claviatura PC-ului în fața ecranului orbitor al chat-uirii

 

un energumen predestinat mântuirii ce-și roade unghiile

îndoliate și suspină

îi lansez de sub plapuma stacojie rafale interjecționale care-l

scurtcircuitează

îl înțeleg dar nu-l compătimesc. el strâmbă din nas

findcă nu-i convine

 

și-a făcut-o cu mâna lui. eu și alții ca mine ne-am

făcut-o de atâtea ori – pioni electroconductori pe o tablă

de șah cu deficit de regine

ne merităm soarta

 

nu vreau să iau parte la pasiunile lui

                                                 odrasla nimănui

 

sporovăiește cu o himeră de parcă în orele lor dialogale

fiecare secundă e o posibilă șovăială a celuilalt

 

oare ce-ar fi făcut mucenicul pantelimon?

ar fi buchisit pân la epuizare niscaiva broșuri dogmatice

ca să-și fortifice credința?

și-ar fi împuiat capul cu argumente pentru vremurile de

prigoană ca să nu i se zdruncine bioconștiința?

ar fi râvnit   în chip nelegitim   la unirea cu christ

într-un ubicuu protectoriu aspect aorist...?

 

încă un tânăr ce ar fi putut intra în the forever 27 church

club

îns-a murit la 28

 

arunc câteva vreascuri pe foc și închid ușa sobei

mă scufund în plăpumioară ca-ntr-un amnios cutat

în formă de bergamotă și aud cum îmi cad ochii în gură

precum antibioticele în pântecul sterp al unei cocote

ce le-nghite ca pe mentosane

 

e deja 02:00   iar el...   tot în veșnica chat-uire

cu spatele la mine își trage mucii în plămâni și tastează

râde în barbă aidoma cățelului muttley și mă suduie

știe că n-am ce să fac   îi îngădui ofensiva

bulangiul își recâștigă autoritatea  

 

îmi rulez pleoapele și-i spun:

 ̶  n-ați vrea voi... (’re-ați ai dracu’!) să vă calmați?

 

mă rog lui dumnezeu să m-asculte

 

se ridică și-mi zice pa! mă duc să-l văd

continuând să exulte

 

și-i urez călătorie sprâncenată.


luni, 25 iulie 2016

Sfârşitul este aproape


ploaia a încetat

 

reîncepe:

rigolele se umplu cu resturi vegetale și ambalaje

de la mcdonald’s

pietonii aleargă într-aiurea cu umbrelele răsfrânte

ștergătoarele de parbriz dezertează

dubița de înghețată se izbește de zid

pruncii sunt strigați de la ferestre terasele își prăvălesc

obloanele

pe taxiuri înfloresc portiere

soarele pare să fi dispărut

e mai rece ca ieri

nu-nțeleg de ce cine ce a făcut

însă-i ok     nu mă mai jenează

a trecut.


nema serviciu biștarii pe terminate

laptopul e-n continuare stricat – acest poem îl scriu

de mână

 

mai ușor în kilogramele aspirațiilor mă prăbușesc

la întâmplare. dau slavă cerului pentru că trăiesc

e ziua sfântului pantelimon

bravo celui care a știut ce să facă în asemenea situații!

 

un veteran de război se plimbă cu nepoțelul

piciul își ridică tenișii cu pompoane arămii și se uită la mine  

e nedumerit: o carte ș-un caiet îmi stau în poală

un pix cu gel între dește

aceeași poziție pe care o aveam când copiam la școală

 

nu te sfii pruncule! așa ceva nu se caută prin părțile

astea

de s-ar prăpădi nu vor suna la poliție nu vor lipi afișe

nici nu-și vor da seama

 

la următoarea străduță bunicul tău va coti la stânga

tu după el direct în buricul bombei

îți va explica pe-ndelete care este treaba:

 

viața nu-i așa cum ți-o prezintă cărțile

ci o halbă cu zeamă de malț ce se consumă moderat

aici am venit și cu tatăl tău. adicția era la modă ș-atunci

se deprinde pe parcurs

trucul?

să ai o meserie bănoasă... apoi vin și plozii și nevasta

rece să fie dacă se poate

nefiltrată.


vineri, 22 iulie 2016

1983


Pentru că atunci a avut loc primul zbor
al Navetei Spaţiale Challenger
şi simţind că a sosit timpul am hotărât să ies la lumină
Fiindcă nainte de mine a fost potopul
şi după burta mamei a fost cusută  
iar Al Pacino l-a interpretat pe Scarface
care la final prin Say hello to my little friend
n-a făcut altceva decât să-mi zică pe nume

Pentru că tatăl meu a avut un motiv în plus să fugă
la cramă: cineva urma să-i poarte chipul
şi nu se împăcase cu gândul
Pentru că Aberdeen F. C. o învinge cu scorul de 2 la 1
pe Real Madrid şi câştigă Cupa Cupelor UEFA
care privită prin sticla de fund de borcan a televizorului
cum era ea... purtată pe braţele păroase ale fotbaliştilor
trebuie să le fi lăsat o impresie puternică părinţilor mei
de vreme ce ulterior la fel m-au trecut şi ei
din mână-n mână
când unul dintre ei era nevoit să plece la serviciu

Pentru că deodată din depărtare aterizat aici
zvonul că „o chestie” numită Internet – preconizată a fi
mai mare ca televiziunea – ar fi luat deja fiinţă
i-a făcut pe-ai mei să se scarpine-n urechi
să se bucure de ultima parte a filmului serial M*A*S*H
şi să stabilească – împreună cu alţi 124.999.998
de telespectatori – recordul pentru cel mai
vizionat episod al tuturor timpurilor

Pentru că la finele peliculei taică-miu a strigat:
Gudbai bă băieţi! şi şi-a mai turnat un pahar
spre disperarea mamei

Pentru că Guvernul Poloniei a anunţat sfârşitul
legii marţiale precum şi-o seamă de amnistii
pentru prizonierii politici
iar pe coasta bine reliefată a Atlanticului
Guvernul Conservator al Angliei
condus de Margaret Thatcher
a fost reales cu o majoritate absolută
chiar dacă
judecând după proza dialogală a dumnezeilor mei
ce-şi priveau Telejurnalul
la noi tot Comunismul era la modă
şi nu deranja pe nimeni

Întrucât mai era ceva legat de Michael Jackson...
şi fiindcă s-a născut în acelaşi an cu mine iar numele ei
este Amy Winehouse

Deoarece în vremea aceea William Golding câştiga
Premiul Nobel pentru Literatură
iar Louis de Funès şi Amza Pellea erau primiţi
cu aplauze la porţile Raiului
Căci e anul în care Nichita Stănescu a dat literalmente
cu tâmpla de stele
iar atât Adrian Păunescu cât şi Mircea Cărtărescu
ne-au învăţat ce este iubirea
unul la Editura Albatros
iar celălalt la Cartea Românească

lucruri secundare...
oricât aş încerca să cred că nu-i aşa
nimic n-a evoluat
findcă-n 1984 Bruce Springsteen ne-a mărturisit
că s-a născut in the U. S. A.
iar de-atunci lucrurile originale răsar
doar la el în bătătură


luni, 20 iunie 2016

O poveste adevărată


Din cortul meu cu vedere la apă de pe malul proaspăt
curăţat de alge al unei staţiuni maritime
şi până-n localul cu terasă acoperită simbolic
cu pleduri de stuf n-am avut decât vreo douăzeci
de minute

În pantaloni scurţi cu picioarele goale
brăzdam nisipul litoralului
fermecat de clementina siciliană de la orizont
ce se-nroşea şi se-ntuneca deopotrivă  

Apele calde acum
mai abitir decât în crucea de foc a zilei
veneau grijulii şi nivelau prin suluri străvezii  
pământul fin în care tălpile noastre grele
lăsaseră amprente adânci

Busturile lor albe se înălţau ca două tufuri calcaroase
în cătarea unui soare de august

Doi prieteni ce se-ntâlneau pe coasta arcuită a mării 
după doi ani de împărtăşit e-mailuri 

Restul poveştii e despre o prietenă comună
care se culcase cu amândoi şi pe care ei au iubit-o
nespus de mult înainte ca ea să-i uşuiască
ca pe nişte cocoşei lipsiţi de creastă

Priveau spre flota aeriană a pescăruşilor guralivi  
Necazul lor nu fusese paiul care rupsese spinarea cămilei
şi nu cei doi băieţi nu deveniseră gay
Şi chiar mă-ntreb de ce am adăugat acest amănunt
dacă-ncepusem să vă povestesc aşa de frumos?...